Carența de calciu la roșii. Cum mărim productivitatea terenurilor pe care le deținem

Atunci când vizităm o cultură de roșii observăm în multe situații că o parte din fructe sunt afectate în partea de jos, respectiv au o zonă pătată, necomestibilă, mai mare sau mai mică, aceasta fiind legată de carența de calciu la tomate.

Cauza este legată de o pregătire necorespunzătoare a terenului înainte de plantarea răsadurilor, respectiv carența de calciu din sol, fenomenul fiind accentuat de temperaturile ridicate din timpul lunilor de vară și deficitul de apă.

Utilizarea calciului se face în principal pe solurile alcaline și are scopul de a îmbunătăți semnificativ proprietățile fizice, chimice și biologice ale solului.

Cum se adaugă calciu în funcție de sol

Culturile de tomate, mazăre sau fasole au o ridicată necesitate de calciu. În acest caz, calciul poate fi furnizat sub forma unui adaos în sol de sulfat de calciu (CaSO4).

Pentru solurile medii și grele se recomndă adaos de Oxid de Calciu (CaO) care este mai potrivit, datorită reactivității sale ridicate.

Pe soluri ușoare și nisipoase, se recomandă utilizarea carbonatului de calciu (CaCO3).

UTIL Verificați periodic plantele din grădină

De obicei legumicultorii amatori identifică carența de calciu tardiv, după ce roșiile sau ardeii sunt deja pătați. Aceasta se întâmplă întrucât planta a dezvoltat boala fiziologică numită putregaiul apical.

De aceea, este important să observăm periodic aspectul plantelor, pentru că acestea transmit semnalele în stadiu incipient ale acestei carențe. Acestea sunt legate de o creștere slabă, răsucirea frunzelor tinere ce au margini ondulate și uscarea vârfului vegetativ. Carența de calciu are ca rezultat o creștere slabă a rădăcinilor, iar vârfurile rădăcinii mor.

Cea mai mare roșie din lume cântărește aproape 5 kilograme

Calciul (Ca) permite plantelor să se dezvolte în mod optim și are un rol foarte de important în producerea țesuturilor plantelor, fiind responsabil pentru menținerea pereților celulari ai plantelor, precum și în activarea enzimelor și activităților celulare.

Totodată, calciul este elementul cheie ce asigură dezvoltarea normală a sistemului radicular și, totodată, mărește rezistența la atacurile de insecte.

Simptome carenței de calciu la tomate

Reglarea pH-ului prin adăugarea de calciu este primul pas pe care trebuie să-l facem atunci când planificăm cultivarea unei anumite plante. Calciul și magneziul neutralizează ionii de aluminiu, hidrogen și mangan prezenți în structura solului, ceea ce face ca rădăcinile plantelor să fie mai puțin sensibile la deteriorare.

De asemenea, calciul mărește semnificativ eficacitatea altor îngrășăminte aplicate, cum ar fi fosforul, azotul, potasiul și alți nutrienți esențiali. De exemplu, la sol cu pH scăzut, fosforul este precipitat sub formă de fosfați (de fier și aluminiu), ce au caracteristici de insolubilitate. În momentul aplicării adaosului de calciu, compușii fosforului din sol devin mult mai solubili și pot reduce cantitatea de îngrășământ necesară.

Soluții de optimizare a culturii din grădină

  • creșterea frecvenței de udare, menținând aceeași normă de apă;
  • aplicarea regulată (la un interval de două săptămâni) de agronutrienți, care au rolul de a stimula absorbția apei și a nutrienților de sol și transportul acestora de la rădăcină;
  • folosirea instalațiilor de irigare prin picurare, care, pe lângă avantajele legate de simplificarea muncii agricole asigură o aprovizionare constantă și corespunzătoare a necesității plantelor cu apă;
  • aplicați măsuri de optimizare a aerisirii frontale și laterale a solariilor, pentru creșterea volumului de aer cu care intră plantele în contact, defoliere treptată (tăiere frunze din partea inferioară), desime de plantare corespunzătoare;
  • mușuroirea plantelor pentru a favoriza creșterea rădăcinilor adventive;
  • aplicarea periodică (mai ales în perioadele cu căldură puternică) a unor îngrașăminte foliare sau radiculare pe baza de calciu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.