Ce este acrotonia la pomii fructiferi

Am ales acest subiect deoarece suntem în perioada în care se taie pomii fructiferi și pomicultorii mai puțin experimentați sunt în dilemă.

Cât lemn să taie și de unde să taie astfel încât în urma tăierii să obțină un echilibru între creșterea vegetativă și rod?

Sper ca noțiunile următoare să aducă mai multă înțelegere în fiziologia pomilor fructiferi.

Dar ce este acrotonia?

Într-o definiție scurtă, simplă, ar fi că este un tip de ramificare in care mugurii aflați în vârful tulpinii se dezvoltă mai mult decât cei aflați la baza tulpinii.

Într-o reprezentare grafică simplă ar fi ca in imaginea alăturată.

Majoritatea pomilor fructiferi sunt acrotonici, un caracter bazitonic (adică cu creșteri la baza trunchiului) ar fi la alun sau se mai întâlnește la gutui și bineînțeles la arbuștii fructiferi.

De ce se întâmplă acest lucru ?

Așa cum intuiți este vorba de competiția pentru lumină. Pomul în dorința lui de procreare dă șanse mai mari lăstarilor din vârf care au o poziție mai bună față de soare.

Este vorba aici de dominația apicală in care mugurii apicali sub influența hormonilor de creștere, în special al auxinei, controlează dezvoltarea mugurii laterali.

Dar nu intram în explicații științifice, ci revenim mai degrabă la aplicațiile practice ale acestor observații.

Așadar de ce ne interesează pe noi acest lucru ?

Știind că mugurii de sus se dezvoltă cel mai mult putem controla formarea pomilor în primii ani de viață și putem controla tăierea ramurilor anuale.

Astfel, scurtarea ramurilor anuale poate fi puternică, atunci când se taie 2/3 din ramură, având ca rezultat pornirea în vegetație a tuturor mugurilor pe porțiunea rămasă cu trei creșteri foarte viguroase a primilor trei muguri.

O taiere slabă, adică 1/4 din ramură, va genera un lăstar slab din mugurele terminal iar ceilalți muguri rămân foarte scurți devenind ulterior muguri de rod.

O taiere moderată, între cele două, va genera doi lăstari viguroși în vârf și lăstari slabi care ulterior se vor transforma în ramuri de rod.

Acrotonia poate fi combătută prin schimbarea direcției de creștere a lăstarilor verticali, prin aplecarea acestora, cu distanțiere, spre unghiuri de 45-60 grade fata de verticală.

De asemenea, tăierea cu transfer sau suprimarea la un moment dat a axului face sa taie din vigoarea pomului și din tendința lui de creștere pe verticală.

În concluzie combaterea acrotoniei duce la:

-evitarea degarnisirii in partea bazală și a deplasării rodului pe vârfuri;

-formarea unor coroane echilibrate cu șarpante în unghiuri de 45-60 de grade și înălțimea pomului convenabilă pentru recoltarea fructelor;

-economie de munca la tăieri și economie de substanțe chimice necesare tratamentelor, prin reducerea masei vegetative;