Ce spune un specialist american despre „Nebunia aratului” și agricultura fară buruieni

Preocupat toată viața de „o problemă vitală pentru supraviețuirea omului pe această planetă”, profesorul american Edward H. Faulkner (1886-1964) a cercetat, prin observare și multiple experimente, modalitățile de îngrijire a solului.

După ce a lucrat mult timp în domeniul agricol, Faulkner a pus argumentat la îndoială folosirea plugului, în raport cu productivitatea și buruienile.

Acesta a propus ca alternativă folosirea „plugului cu disc”, care taie și încorporează materia organică în sol, mai degrabă decât să le îngroape adânc în subsol, asigurând un sol sănătos și fertil.

Iată care sunt opiniile Edward H. Faulkner referitoare la buruieni, publicate în cartea „Nebunia aratului”:

Agricultura fară buruieni

Pe nesimţite am acceptat buruienile ca fiind inevitabile. Dar poate nu sunt inevitabile.

Poate că sunt mai vulnerabile decât credem.

Ca orice lucru viu, fiecare buruiană trebuie să moară la un moment dat. Nimic nu este veşnic, deşi unele specii supravieţuiesc câţiva ani dacă nu sunt deranjate.

Pentru a se perpetua fiecare specie trebuie să aibă oportunitatea de a se reproduce. Daca reproducerea este împiedicată, speciile pot fi eliminate.

Întâmplător, majoritatea buruienilor ce dau de furcă agricultorilor sunt anuale, acest lucru însemnă că ele trebuie să pornească în fiecare an din seminţele produse de generaţia anterioară.

Din moment ce buruienile anuale trebuie să se propage în fiecare sezon din seminţe, în mod clar cea mai sigură metodă de a le elimina de pe sol este să le împiedici să atingă maturitatea.

Sezonul următor nu vor fi urmaşii plantelor pe care le-am eliminat înainte de a avea seminţe mature. Nimeni nu contrazice această informaţie, dar toată lumea ştie că problema nu e chiar aşa de simplă, indiferent cât de logică pare. Cu toţii cunoaştem cu câtă silinţă agricultorii muncesc an de an pentru a-şi păstra pământul fără buruieni. Şi totuşi buruienile reapar până şi pe pământul celui mai îngrijit fermier.

Chiar şi această situaţie nu este într-atât de misterioasă pe cât pare. Fără să realizăm ce facem, îngropăm seminţe de buruieni pentru viitor de fiecare dată când arăm. Această afirmaţie ar putea dezvălui secretul perpetuării buruienilor. Putem cultiva un lan de porumb atâta timp cât prăşitoarea poate trece peste el fără să-l strice, dar trebuie să ne oprim imediat ce prăşitoarea poate strica tulpinile.

După încetarea prăşitului este o perioadă de câteva săptămâni în care orice buruiană care a fost omisă de utilaje se poate maturiza. Toate aceste buruieni produc seminţe.

Pe lângă seminţele apte – sunt aduse de prăşitoare într-o poziţie potrivită pentru germinare– vor germina şi vor produce mai multe seminţe la penumbra culturii de porumb. Ar trebui să fie mai puţin mister în legatura cu reuşita buruienilor de a se perpetua când realizăm că ele lucrează cel mai eficient după ce ne-am oprit lupta cu ele.

Dacă pământul este arat după cultura de porumb, milioane de seminţe de buruieni sunt îngropate de plug, iar seminţele care au fost îngropate de arătura anterioară vor fi aduse la suprafaţă. Poate ca seminţele readuse la suprafaţă de data asta vor fi cele care au fost arate cu trei ani înainte de cositul ultimului fân.

Deşi pământul e „inactiv“ după ce fânul a fost cosit el producea ambrozie, talpa-gâştei, troscot, orzul soarecilor – o duzină de dăunători anuali diferiţi ai câmpurilor cultivate.

Seminţele, după trei ani de îngropare, sunt gata să germineze, iar plantele pe care le produc crează necesitatea prăşirii porumbului care este acum plantat.

Cum scapi de buruienile din grădină fără erbicide. Soluții ingenioase, metode de prevenție

Astfel de fiecare dată când arăm pamântul creăm o nouă rezervă de seminţe îngropate, pe care la următorul arat le aducem la viaţă. Rezultă un cerc vicios.

Atâta timp cât noi continuăm cu sistemul actual de arat pământul, fără a adopta metode total diferite de control al buruienilor, vom continua să stricăm la fiecare arat orice lucru bun am fi început la aratul anterior.

Iarăşi putem spune că suntem propriile victime ale sistemului în care tratăm pământul.

Această situaţie nu trebuie să continue. Într-adevăr, putem opri destul de brusc propagarea buruienilor anuale din câmpurile noastre, dacă nu alternăm operaţiile de bază la fiecare câţiva ani.

Nederanjând seminţele îngropate la ultimul arat evităm crearea condiţiilor germinării lor. Pe de altă parte acele seminţe care se află în zona favorabilă germinării lor, prin discuirea îngrăsămintelor verzi pot fi controlate cu relativă uşurinţă.

Nu trebuie să ne imaginăm totuşi că un singur câmp îngrijit cu atenţie în ceea ce priveşte buruienile va elimina posibilitatea creşterii lor, pentru că seminţele şi fructele sunt de cele mai multe ori purtate de vânt.

Astfel, succesul presupune aplicarea metodelor de control de către mai mulţi fermieri pe o arie extinsă. Din acelaşi motiv curtea școlii, locurile publice, şi alte locaţii asemănătoare nu trebuie ignorate.

Controlul buruienilor într-un singur loc poate avea rezultate pozitive, dar atâta timp cât zonele înconjurătoare sunt contaminate, munca aferentă controlului trebuie să rămână continuă.