Cum scăpăm de pir, mușchi și păpădiile din gazon, folosindu-ne de reţeaua trofică a solului

Folosirea fertilizatorilor chimici creează un cerc vicios: cu cât folosiţi mai mult îngrăşământ, cu atât este distrusă mai profund reţeaua trofică a solului şi cu atât mai mult fertilizator veţi avea nevoie pentru a completa lipsa de nutrient pe care aţi creat-o.

E o spirală descendentă. Rezultatul este fie o peluză într-o stare proastă, fie un grădinar care trebuie să muncească mult.

Îndepărtarea resturilor vegetale de la tunderea ierbii şi aplicarea de săruri pe peluză lasă grădinarul să facă singur toată munca de care înainte se îngrijeau miliardele şi miliardele de microbi care erau la lucru.

Buruienile peluzei pot fi influenţate de reţeaua trofică a solului.

Păpădia, de exemplu, apare pe suprafaţa solurilor sărace în calciu. Rădăcinile lor lungi caută calciul care le lipseşte, iar calciul este depozitat în sol când păpădiile mor. În timp – din păcate, câteodată un timp îndelungat – biologia reţelei trofice a solului împinge calciul în straturile superioare ale solului, acolo de unde lipsea.

Pentru a scăpa mai repede de păpădii măriţi activitatea ciupercilor în sol; ciupercile leagă calciul mai mult decât o fac bacteriile.

Puteţi folosi, de asemenea, o hrană pentru microbi, gluten de porumb (un produs secundar rezultat în urma obţinerii amidonului) drept agent organic premergător.

Puneţi-l pe peluzele cu păpădii sau alte buruieni chiar înainte de a produce seminţe şi vă preveni dezvoltarea seminţelor în rădăcini secundare.

Trifoi sau pir în gazon

Mult trifoi sau pir pe o peluză arată că prin reţeaua trofică a solului nu circulă suficient azot. Adăugarea de nematode şi protozoare prin compost sau ceai de compost ori o supă de protozoare poate creşte ciclicizarea azotului.

Nu mai aplicaţi fertilizatori chimici; folosiţi în schimb instrumentele reţelei trofice a solului pentru a creşte biomasa (şi, prin urmare, amoniul disponibil) peluzei dumneavoastră.

Variante de întreținere a solului cu mulci viu. Trifoiul alb elimină 98% dintre buruieni

Muşchiul, pe de altă parte, indică faptul că solul peluzei este deja dominat de ciuperci în loc să fie slab bacterian, aşa cum preferă ierburile de peluză.

Muşchilor le plac condiţiile acide. Aplicaţi ceaiuri puternic bacteriene şi împrăştiaţi un strat subţire de compost puternic bacterian pe peluzele infestate de muşchi, iar pH-ul se vă transforma treptat în unul „acceptabil” pentru iarbă şi nu atât de „acceptabil” pentru muşchi.

Aceasta vă reduce şi, în cele din urmă, vă preveni apariţia muşchiului. Ar trebui să îndepărtaţi muşchiul existent cu o greblă deasă şi e posibil să fie nevoie să aplicaţi fier pentru a-l distruge mai întâi.

Că „internaut al nutriţiei solului” ştiţi deja că trebuie să fiţi bucuroşi când vedeţi ciuperci pe peluză. Nu prea multe, desigur, căci asta ar însemna că trebuie să aplicaţi un pic mai mult ceai bacterian.

Schimbări simple şi începuturi bune

Puteţi folosi reţeaua trofică a solului în avantajul dumneavoastră când este vorba de modificarea pH-ului. În mod normal ar trebui să puneţi sute de kg de var, gips sau sulf pentru a modifica pH-ul solului cu câteva puncte la o peluză de mărime decentă; varul, în special, acţionează încet, fiind necesar un întreg sezon pentru o modificare chiar de un punct.

Cu toate acestea, puteţi folosi considerabil mai puţin (aproximativ un sfert de cantitate) şi consuma mai puţin timp pentru a obţine aceleaşi rezultate aplicând ştiinţa reţelei trofice a solului.

În loc să-l puneţi direct pe gazon, amestecaţi var când faceţi compost. Va fi legat de microbi în compost şi eliberat pe durata ciclului normal de nutriţie al reţelei. Puteţi pune acest compost direct pe peluză sau puteţi face ceai de compost.

Desigur, dacă tocmai plantaţi peluza aveţi ocazia să stabiliţi o reţea trofică a solului sănătoasă de la bun început, cruţându-vă peluza de o dependenţă chimică.

O peluză sănătoasă ar trebui să aibă o parte bună din rădăcini colonizată de pentru că peluza, că întreg, să beneficieze de relaţia micorizală.

N.R. MVA (micoriză vezicular-arbusculară) este o asociere simbiotică între anumite tipuri de ciuperci (fungi) și rădăcinile plantelor.

Colonizarea MVA ajută ierburile să concureze cu buruienile pentru nutrienţi şi blochează nematodele care se hrănesc cu rădăcini. Iar ciupercile micorizale aduc deopotrivă apă şi nutrienţi înapoi la rădăcini.

Sursa: J. Lowenfels & W. Lewis – Cum să faci echipă bună cu microbii. Ghidul grădinarului în rețeaua trofică a solului