GrădinăPomicultură

Cum se fac lucrările de întinerire la pomii fructiferi

Epuizarea biologică a unui pom se petrece odată cu înaintarea în vârstă, dar şi datorită altor factori asupra cărora omul putea să intervină, dar nu a intervenit sau a intervenit puţin ori neprofesional.

Astfel, un rod excesiv de mare, timp de mai mulţi ani la rând poate epuiza forţa vegetativă a pomului.

Fructele rămân mici, creşterea mlădiţelor devine slabă şi apare alternanţa ca măsură de protecţie.



Este doar un exemplu care a dus Ia stricarea „echilibrului psihologic” de care se amintea.

Lucrări de întinerire

În astfel de situaţii se impun tăierile de întinerire care, în funcţie de severitatea lor, pot atrage scăderea producţiei pe o perioadă scurtă, dar asigură o dezvoltare normală şi revenirea producţiei după un timp nu foarte lung.

Aceste tăieri pot deveni necesare chiar la un pom de cinci sau şase ani, a cărei creştere a fost lăsată la voia întâmplării, astfel încât o reglare a producerii de mlădiţe noi impune acest gen de tăiere în lemn de mai mulţi ani.

Chiar şi atunci când coroanele s-au înălţat excesiv sau atunci când ramificaţiile de la baza coroanei au tendinţă de desfrunzire ori când gerul, furtuna, animalele au pricinuit stricăciuni crengilor, severitatea tăierilor care se impun le pot cataloga drept tăieri de întinerire.

Nu există specii sau soiuri de pomi fructiferi la care tăierile de întinerire să fie contraindicate. Câteva particularităţi există însă şi vor fi discutate mai jos.



Când se fac lucrările de întinerire la pomi

Tăierile de întinerire se execută iarna sau la sfârşitul iernii.

În cazul cireşului, vişinului şi piersicului, tăierile de întinerire pot fi făcute după recoltare, deoarece pentru aceste specii mai sensibile, închiderea rănilor înainte de venirea iernii reprezintă un avantaj.

Dacă grindina şi furtuna produc stricăciuni mari în timpul verii se recomandă tăierile de întinerire aplicate imediat în lemnul de mai mulţi ani de la inel sau prin transfer de ax pe crengi mai puţin afectate.

Există două metode de întinerire: devierea axului central şi a axelor ramificaţiilor principale pe ramuri mai tinere, tăierea având loc pe lemn mai vechi sau foarte vechi şi metoda clasică.

Ambele metode sunt descrise în continuare.

Întinerirea prin deviere

Este o metodă moderată de întinerire care nu provoacă o reacţie puternică a mlădiţelor tinere şi se aplică mai cu seamă la sâmburoase pentru că metoda clasică nu este sigură în acest caz. În cazul acestei metode se procedează ca la limitarea în înălţime a coroanei.

Prin tăierea cu fierăstrăul va fi îndepărtată cam o treime din volumul coroanei. După alegerea unui punct de tăiere pe ax, în lemn de mai mulţi ani, deasupra unei ramificaţii laterale mai tinere, se va imagina un unghi de 120° cu vârful în punctul de tăiere.

Acolo unde laturile unghiului intersectează ramificaţiile laterale se vor practica tăierile (ceva mai sus sau ceva mai jos, acolo unde exsită o ramificaţie laterală care să preia axul ramificaţiei).

Metoda clasică

Metoda se foloseşte mai mult în cazul sămânţoaselor. Cam o treime din lungimea ramificaţiilor principale vor fi îndepărtate prin tăiere cu fierăstrăul în unghi drept. Ramificaţiile laterale aflate sub tăietură se suprimă prin tăiere de la inel pe o lungime de aproximativ 25 cm.

În cadrul tăierilor de întinerire nu ne vom limita doar la ramurile de schelet. În cazul sămânţoaselor se poate tăia oriunde este necesar, deci şi pe ramificaţii de ordin II sau III pentru că astfel vor fi activate rezervele de muguri dorminzi şi adventivi. Deşi mai riscante, astfel de intervenţii la vişin sau piersic pot oferi rezultate.

Autor Heiner Schmid: Pomii fructiferi – sămânţoase, sâmburoase, arbuşti

Cum se fac tăierile de limitare a înălțimii coroanei la pomii fructiferi

 

populare.ro

Soluții și idei pentru grădină și casă, oferite de experți din diferite domenii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *