Cum se fac tăierile la cireș și vișin. Reguli importante. Ce greșeli trebuie evitate

Principiile de tăiere la pomii fructiferi, nu pot f i aplicate ca un şablon rigid.

Zestrea ereditară a fiecărei specii şi, în cadrul unei specii a soiurilor, condiţiile pedo-climatice diferite, portaltoii utilizaţi la altoire imprimă de la caz la caz, anumite trăsături diferite.

Din acest motiv se vor indica în continuare particularităţile speciilor şi adaptarea tăierilor la aceste particularităţi.

Cireș

Specia este cunoscută în general că având o dezvoltare viguroasă, cu grosimi ale trunchiului ce pot atinge 50 cm şi înălţimi considerabile, precum şi soiuri cu dezvoltarea medie.

În ultima vreme, prin utilizarea portaltoilor cu creştere slabă s-au obţinut soiuri cu dezvoltare moderată, care se pretează foarte bine plantării în spaţiile reduse din jurul casei.

Desigur, plantaţiile mai au în continuare în vedere soiuri cu dezvoltare puternică şi medie.

Mai demult, cireşul se tăia, în tinereţe, prea mult şi prea rar, iar în stadiul productiv, prea puţin.

Lucrurile trebuie să fie inversate. Este foarte probabil că în cazul soiurilor cu creştere redusă să fie necesară doar tăierea de plantare după care, în anii următori, coroana vă fi doar supravegheată prin tăieri de iluminare.

După limitarea de înălţime din anul al patrulea pană la al şaselea aceste sectoare se vor garnisi cu lăstari-buchet.

În stadiul de producţie, la fiecare al doilea an, trebuie executată tăierea de întreţinere când trebuie îndepărtat prin tăiere în special lemnul infestat cu boala Valsa (arsura scoarţei, cancer).

O întinerire a coroanei este recomandabilă în cazul în care coroanele au devenit prea mari şi prea înalte, respectiv când creşterile anuale devin nesemnificative.

Prin devierea axului central pe axe laterale situate mai jos va fi stimulată zona inferioară pentru obţinerea unui spor anual corespunzător. Tăierile de iluminare şi de întinerire ar trebuie să aibă loc vara, după recoltare.

Care sunt compușii ce dau gustul atât de plăcut al cireșelor

Vişinul

Alături de formaţiunile scurte de pe lemnul de mai mulţi ani, mlădiţele lungi în vârstă de un an sunt, în principal, cele care contribuie decisiv la producţie.

Fertilizarea anuală a solului este şi ea o condiţie importantă pentru asigurarea unui spor anual viguros.

După o tăiere educativă pe o durată de cinci, până la şase ani, pentru formarea coroanei (piramidală, fară ax, palmetă) trebuie să se pună încă de timpuriu şi în fiecare an accentul pe o întinerire permanentă a lemnului fructifer.

În cazul în care nu se execută, vreme de mai mulţi ani, nici o întinerire a lemnului fructifer, ramurile lungi care fructifică doar la capăt (ramură pleată peste un an) ajung să predomine.

De aceea se recomandă tăierea de întinerire anuală la soiurile cu o tendinţă pronunţată de desfrunzire şi la intervale de 3-4 ani la soiurile mai puţin predispuse la desfrunzire.

În cazul soiurilor cu creştere abruptă se recomandă educarea pe o perioadă de 5-6 ani a unei coroane piramidale după care se va reteza axul prin tăiere pe o ramură orizontală.

Sursa: ”Pomii și arbuștii fructiferi. Lucrările de tăiere la sămânțoase, sâmburoase, arbuști” de Heiner Schmid, un nume de referinţă în cercurile de specialişti din Germania.