Tuta absoluta este o insectă mică, dar extrem de distructivă pentru culturile de roșii și poate fi o problemă serioasă pentru agricultori.

Ea se hrănește cu frunzele și tulpinile plantelor de roșii, dar și cu fructele în stadiile lor mai tinere. Acest lucru poate provoca daune severe la plante, inclusiv deformarea fructelor și pierderea acestora.

Această insectă se reproduce rapid și poate avea până la 12 generații pe an, ceea ce face dificilă combaterea ei.

Din fericire, există o serie de măsuri pe care agricultorii le pot lua pentru a reduce daunele provocate de Tuta absoluta, inclusiv utilizarea de pesticide și măsuri de igienă în cadrul culturii.

Mai jos prezentăm ”Ghidul pentru recunoaşterea şi combaterea bolilor şi dăunătorilor la tomate cultivate în spaţii protejate (sere, solarii, tuneluri)”, emis de Autoritatea Naţională Fitosanitară, ce include ”Fișa măsurilor pentru managementul integrat al organismului dăunător Tuta absoluta Meyrick”.

Denumire populară: molia minieră a frunzelor, minierul tomatelor

Plante gazdă: dăunător al culturii de tomate, dar poate ataca şi alte plante din familia Solanaceae cum ar fi: Solanum tuberosum (cartof), Solanum melongena (vinete), Capsicum annuum (ardei), diverse buruieni; în Italia a fost semnalat şi pe Phaseolus vulgaris (fasole).

Statut: nu este organism dăunător de carantină; prezent în România

IMPORTANT

La tomate au fost înregistrate pierderi de recoltă între 50-100%. Combaterea chimică este dificilă datorităţii capacităţii larvelor de a se hrăni în interiorul frunzelor şi potenţialului biotic ridicat.

Adulţii sunt nocturni, deci greu de detectat în timpul zilei.

Schemă de tratamente la cultura de roșii, pentru combaterea bolilor și dăunătorilor

Descriere:

Adult: culoare brună-cenuşie, uşor argintată, cu pete mici, negre pe aripile anterioare; are lungimea de 5-7 mm, anvergura aripilor de 8-10 mm, antene filiforme;

Larva: are 0,5 mm, de culoare crem şi capul negru la eclozare; atinge 7-10 mm la completa dezvoltare, este de culoare galben-verzuie, uneori cu tentă roşcată şi în ultimul stadiu prezintă o bandă neagră pe protorace (fig. 2);

Ou: eliptic, de culoare variabilă de la alb până la galben, la depunere, devine aproape negru în momentul eclozării.

Pupa: de culoare verzuie la început, devine brun închis în momentul apariţiei adultului.

Simptome: ponta este depusă pe partea inferioară a frunzelor. Larvele atacă toate părţile aeriene ale plantelor de tomate şi pot produce pagube în toate stadiile de dezvoltare ale plantelor. Acestea produc prin hrănire mine neregulate care în stadiu avansat de atac devin necrotice.

Galeriile produse în tulpină influenţează negativ dezvoltarea plantelor. Fructele pot fi atacate încă de la apariţie şi galeriile formate pot fi invadate ulterior de patogeni secundari.

Larvele pot fi depistate cu uşurinţă deoarece preferă staţionarea pe mugurii apicali, flori sau fructele în formare, pe care se văd resturi de culoare neagră produse prin hrănire.

Biologie: insecta are un potenţial productiv foarte mare, ciclul biologic fiind complet în 29-38 zile. Ouăle sunt depuse pe partea aeriană a plantelor, o femelă depunând în cursul vieţii aproximativ 260 de ouă. Eclozarea durează 5-7 zile la temperatura de 26-30°C şi umiditate relativă de 60-75%, larvele trecând ulterior prin 4 stadii larvare, în aproximativ 20 de zile.

Împuparea are loc în sol, la o adâncime de 1-2 cm, în interiorul minelor sau pe frunze. Dăunătorul nu intră în diapauză atâta timp cât există hrană disponibilă. După 10-13 zile de la împupare apar adulţii care pot trăi 30-40 zile, în condiţii optime de laborator.

Căi de răspândire: prin plante destinate plantării, fructe, ambalaje, zborul adulţilor.

Măsuri de management

Măsuri preventive:

• utilizarea răsadurilor sănătoase care provin din zone cunoscute ca fiind libere de dăunător
• monitorizarea culturii prin instalarea capcanelor care au rol de a pune în evidenţă prezenţa dăunătorului, dar şi de colectare a indivizilor
• asigurarea etanşeităţii serelor şi utilizarea plaselor de insecte
• smulgerea şi distrugerea prin ardere a plantelor suspecte a fi infestate
• eliminarea în totalitate a buruienilor gazdă din imediata vecinatate

Măsuri curative:

• metode biologice

  • tratamente cu BACTOSPEINE DF 0,33-0,66 kg/ha, administrându-se de la eclozare şi în primele stadii;
  • insecticide bazate pe bacteria Bacillus thuringiensis
  • paraziţi: Trichogramma cacoeciae
  • prădători: Nesidiocoris tenuis, Macroliphus caliginosus

• metode chimice

  tratamente cu următoarele produse de protecţie a plantelor: VOLIAM TARGO – 0,8 l/ha, ALVERDE – 1,0 l/ha, NUPRID AL 200 SC – 1,0 l/ha , AFFIRM – 1,5 kg/ha, ACTARA 25 WG – 0,2 kg/ha

– tratamentele sunt necesare mai ales în ciclul doi de cultură.

Monitorizarea reziduurilor urmăreşte sprijinirea fermierilor în reducerea reziduurilor din produsele agricole, prin promovarea bunelor practici agricole.

Una dintre cauzele depăşirii limitelor maxime admise de pesticide este nerespectarea timpului de pauză de la aplicare până la recoltare.

Timp de pauză:

• VOLIAM TARGO – 3 zile
• ALVERDE – 3 zile
• NUPRID 200 SC – 3 zile
• AFFIRM – 3 zile
• ACTARA 25 WG – 3 zile
• BACTOSPEINE DF – nu este necesar

Cauze și tratamente pentru răsucirea frunzelor la roșii

foto: virginia.edu