Etichetarea puieților de pomi fructiferi. Diferența între eticheta albastră și galbenă
Primul lucru la care trebuie să fiți atenți atunci când cumpărați de la hypermarket, magazine de bricolaj sau direct de la producători puieți de pomi fructiferi, care urmează să se dezvolte în livada d-voastră, este etichetarea acestora.
Etichetele de culoare albastră indică o categorie superioară a materialului săditor.
Eticheta galbenă – soiul este original, dar categoria lui biologică este inferioară celor etichetate cu albastru.
Inscripția VF înseamnă virus free (liber de viruși)
Etichetarea trebuie să include obligatoriu denumirea materialului săditor pe care îl cumpărați, portaltoiul (pe ce rădăcină s-a altoit copăcelul, locația unde s-au făcut lucrările).
Pentru a evita surprizele și pentru a nu pierde timp prețios în care vom observa ca am așteptat degeaba producția de fructe, puieţii ar trebui să fie cumpăraţi doar din pepiniere sau de la comercianţi autorizaţi.
Specialiștii în domeniu avertizează că pe piață s-a intensificat comerţul cu material săditor, fiind numeroși producători cu marfă neautorizată.
Atunci când achiziționați un pom e bine să observați câteva detalii importante:
Pomul trebuie să aibă rădăcinile foarte bine dezvoltate, de culoare deschisă, lucioasă.
Schemă de tratament universal pentru plantații mixte de pomi fructiferi (actualizată 2023)
Alegerea materialului săditor este una din operaţiile de care depinde starea viitoarei plantaţii. De aceea, este indicat ca materialul săditor să fie procurat din pepiniere consacrate, recunoscute oficial şi controlate, care garantează autenticitatea, calitatea şi sănătatea pomului.
Este indicat să se aleagă pomii cu rădăcinile cât mai dezvoltate şi intacte, cu lemnul ramurilor copt şi muguri bine formaţi, preferându-se cei care au numeroase ramuri laterale sau anticipaţi, la care se poate forma scheletul pomului şi implicit intrarea timpurie pe rod.
Efectul plantării unor astfel de pomi constă în formarea rapidă a coroanelor şi începutul fructificării încă din anul 2 sau 3, obţinându-se o producţie însemnată de fructe încă din anul 4 de la plantare.
Epoca cea mai potrivită pentru plantarea pomilor în general este toamna (octombrie-noiembrie), întrucât asigură refacerea sistemului radicular şi pornirea în vegetaţie primăvara mai timpuriu, dar se mai poate planta şi primăvara devreme (martie-aprilie).
Pomul trebuie plantat la adâncimea la care a crescut în pepinieră, respectiv cu punctul de altoire la nivelul solului.
Plantarea propriu-zisă implică aşezarea pomului in groapa de plantare, astfel incât punctul de altoire să rămâna deasupra solului de cca. 2 – 3 centimetri.
Îngrijirea pomilor după plantare
După aşezarea in groapă a pomului se va adăuga pamânt peste radacini, iar ulterior se va tasa energic astfel incât să nu rămâna spații de aer, intre rădacini si sol.
Se adăuga pamânt si se repetă de 2 – 3 ori această operatiune, pâna cand groapa de plantare a fost umplută, dar cu atenție ca punctul de altoire să rămână la suprafata solului.
