Ghid științific de cultivare a cășunilor. Care sunt cele 5 condiții obligatorii de mediu

Pentru o dezvoltare bună şi sănătoasă, plantele de căpşun înaintează anumite cerințe faţă de principalii factori ai mediului de viață: temperatură, umiditate, lumină, sol etc.

Temperatura

Căpșunul are cerințe moderate față de căldură: pornește în vegetație la 3-5 °C și înflorește după 8-10 zile cu temperaturi stabilite de peste 12 °C.

La temperaturi sub -18 °C pot îngheța mugurii de rod la plantele slab dezvoltate, cele mai periculoase fiind însă gerurile de la începutul sau sfârșitul iernii, când solul nu este acoperit cu zăpadă.

În prezența zăpezii sau a stratului de mulcire, căpșunul poate ierna și la temperaturi de -25 °C fără a fi afectat.

Pentru maturarea fructelor la soiurile timpurii sunt necesare temperaturi medii de peste 14 °C cel puțin 8 zile consecutiv sau artificial creată prin acoperirea cu agril sau un alt tip de material de protecție.

Apa

Având un sistem radicular superficial, căpșunul este sensibil la lipsa apei în sol.

Se cunosc două perioade critice de dezvoltare în care plantele de căpșun au nevoie de cantități suficiente de apă – înflorirea și creșterea fructelor, care durează aproximativ o lună și jumătate, și diferențierea mugurilor de rod pentru anul viitor, care are loc pe parcursul verii.

Deși în condiții de secetă, fără irigare, producția este mică, iar plantele se dezvoltă slab, excesul de umiditate din sol de asemenea are efecte negative, favorizând evoluția bolilor, iar în unele cazuri provoacă chiar pierirea plantelor.

În spații protejate, unde umiditatea solului este controlată, pentru căpșun se asigură o umiditate de 65-85 %.

Lumina

Cerințele căpşunului față de lumină sunt mari. Cultivarea în condiții de umbră scade esențial potențialul productiv al soiurilor, obținându-se recolte mici, de o calitate proastă.

Căpșunul se comportă bine atât în monocultură, cât și în cultura intercalată, mai ales în livezi tinere de pomi fructiferi (până la intrarea lor pe rod) sau chiar în plantațiile de arbusti fructiferi.

Solul

Cerințele față de sol sunt determinate, pe de o parte, de sistemul radicular superficial, iar pe de altă parte de producțiile mari pe care le poate asigura.

Sunt bune pentru plantarea căpșunului solurile aluvionare, cernoziomurile, solurile cenușii sau chiar brun-roșcate, dacă se asigură o fertilizare optimă.

Solurile trebuie să fie afânate, reavene, ușoare, cu o bună capacitate de reținere a apei, cu pH-ul slab acid sau neutru (5,5-6,8) și un conținut de carbonat de calciu sub 20 %.

În condiții de irigare se pot valorifica și solurile nisipoase.

Relieful

Terenul ales pentru plantarea căpșunului trebuie să fie plan sau cu o pantă ușoară, până la 3º, iar dacă panta este mai mare se poate folosi doar jumătatea inferioară.

Sunt bune terenurile plane, nu și văile joase, înguste și închise, fără circulația aerului, unde se reține apa, ori sunt expuse brumelor târzii de primăvara, grindinei, cu apele freatice mai aproape de 0,7-1,0 m.

Totodată, pentru înfiinţarea plantaţiilor de căpşun sunt recomandate terenurile cu expunere vestică, nord-vestică sau nordică.

Cum scăpăm de buruieni

Topul țărilor care cultivă căpșuni

Cel mai mare producător de căpșuni este SUA, căreia îi revin 30,4 % din producţia mondială, fiind urmată de Turcia, Spania, Egipt, Mexic, Rusia, Japonia, Coreea de Sud, Polonia, Germania, Italia.

În ultimii 25 de ani suprafețele cultivate cu căpşun pe plan mondial s-au dublat, la fel și producţia mondială de căpșuni, au fost create şi introduse în cultură soiuri noi, înalt productive.

Tratamentele anuale pentru pomii fructiferi (actualizate 2023)

Extras din lucrarea științifică ”Cultura arbuștilor fructiferi și căpșunului”, redactată de grupul de autori:

• Balan Valerian, doctor habilitat, profesor universitar, Universitatea Agrară de Stat din Moldova;
• Sava Parascovia, doctor în științe agricole, conferenţiar cercetător, Institutul Ştiinţifico-Practic de Horticultură şi Tehnologii Alimentare;
• Calalb Tatiana, doctor habilitat, profesor universitar, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu” din Republica Moldova;
• Ciorchină Nina, doctor în științe biologice, conferenţiar cercetător, Grădina Botanică (Institut) a AŞM;
• Cumpanici Andrei, doctor în științe tehnice, conferenţiar universitar, Universitatea Tehnică a Moldovei;
• Dodica Dmitri, Coordonator de Proiect, AMIB, AO Centrul de Consultanţă în Afaceri ONG;
• Roşca Ion, doctor în științe biologice, conferenţiar cercetător, Grădina Botanică (Institut) a AŞM;
• Todiraș Vladimir, doctor habilitat, conferențiar cercetător, Institutul de Genetică, Fiziologie și Protecție a Plantelor al AŞM;
• Zbancă Andrei, doctor în științe economice, conferențiar universitar, Universitatea Agrară de Stat din Moldova