Insecticide și fungicide de mult uitate și interzise. Cu ce se combăteau dăunătorii în trecut
Verdele de Paris a fost folosit pe scară largă în agricultură în trecut, dar utilizarea lui a fost abandonată, din cauza toxicității ridicate.
Insecticid și Fungicid. Etapele de interzicere
Acest compus chimic a fost utilizat pentru a extermina insecte, fungi și rozătoare. A fost folosit chiar și pentru combaterea țânțarilor care transmit malarie.
Verdele de Paris a fost interzis în România în mai multe etape:
- Anii 1960: Interzicerea utilizării sale în agricultură.
- 1970: Interzicerea completă a producției și comercializării sale.
- 1980: Interzicerea importului și a utilizării sale în orice scop.
Motivul principal al interzicerii sale a fost toxicitatea sa ridicată, care reprezenta un risc grav pentru sănătatea oamenilor și a mediului.
Care erau recomandările acum 85 de ani
Ziarul Universul, din luna februarie 1939, prezenta în pagina Agricolă următoarele recomandări:
Mijloacele chimice pentru combaterea larvelor sunt câteodată mai costisitoare decât cele mecanice, dar sunt mai simple şi mai hotărâtoare, când sunt conştiincios aplicate.
Dintre mijloacele chimice cu acţiune internă, Ministerul Agriculturii şi Domeniilor recomandă stropirea rapiţei tinere cu Verde de Paris, o soluţie arsenicală, întrebuinţată în proporţie de 400 grame la 100 litri de apă şi 1 kilogram var nestins.
Tcherbadjiev a obţinut rezultate eficace chiar cu 200— 300 grame Verde de Paris şi 500 grame var nestins.
Verdele de Paris este un praf fin în cristale de culoare verde deschis, care nu se topeşte în apă şi care, fiind mai greu decât ea, se lasă la fundul vasului cu soluţie.
Praful se amestecă bine cu apă puţină. După ce s’a frământat, ca o pastă, se adaugă treptat apă, până devine soluţie. Apoi se toarnă înapa de var acest amestec concentrat şi se completează cu apă până la cantitatea indicată de 100 litri.
Soluţia de Verde de Paris se întrebuinţează chiar în ziua în care se prepară. Stropirea obişnuită este mai practică decât aparatele speciale de stropire, pentru că soluţia se poate amesteca în ea mai lesne şi des.
Pentru a înlătura neajunsul precipitării prafului în fundul vasului, Tcherbadjiev recomandă întrebuinţarea a 400 centimetri cubi amoniac, la 100 litri apă şi 200 grame Verde de Paris în felul următor : se dizolvă Verdele de Paris în amoniac, de preferinţă într’un vas de sticlă, frecându-se repede cu un băţ sau o lingură.
Se lasă un timp ca să se evaporeze amoniacul de prisos, care ar arde frunzele, apoi se adaugă apa şi varul.
In manipularea Verdelui de Paris, trebue să se ţie seamă că este o otravă vătămătoare pentru ochi, gură şi plămâni. Este prudent să se procedeze cu băgare de seamă când se toarnă soluţia dintr’un vas în altul şi să nu se stropească în contra bătăii vântului.