Mărțișorul restartează noul an agricol. Cum anticipau strămoșii noștri producția din grădină: ”martie răcoros nu aduce an mănos”
Agricultura a influențat decisiv viața satului românesc, dar și credințele și comportamentul țăranului din țara noastră.
Primăvara înseamnă renașterea naturii, luna martie fiind cunoscută și ca „luna buruienilor de tot felul” precum urzici, ștevie, grâușor, ghiocei, micșunele, cocoșei, viorele, rujițe, fragi și brebenei.
În luna martie, denumită popular Mărțișor sau Germănar se pregătea terenul, care se curăța pentru a fi pregătit pentru plantat. Dar planificarea muncilor pe ogoare ținea cont și era influențată decisiv de condițiile meteorologice.
Iar dacă în zilele noastre ne putem baza pe tehnicile moderne, agricultorul din trecut era un bun observator al plantelor și al viețuitoarelor. El știa să citească semnele naturii și să prezică vremea, de multe ori fiind extrem de precis.
Pornind de la o agricultură primitivă, prin observarea atentă a unor momente din evoluția plantelor, a mișcării stelelor și prin transmiterea acestor informații din generație în generație, au ajuns chiar la dezvoltarea unui calendar agrar cu informații și activități variate.
De exemplu, un obicei păstrat până astăzi în multe sate hunedorene era acela al previziunii vremii în anul viitor. Astfel, în decembrie se puneau în apă crengi de măr, păr și vișin și se lăsau până la Babe (martie). Dacă ramurile înfloreau era semn că vremea în anul ce vine va fi frumoasă și recoltele bune, iar de nu înfloreau anul va fi secetos și rău.
Mărțișorul este un punct de plecare pentru mai multe calendare populare: agricol, apicol, pomicol, pastoral etc. Principala sarcină a comunității în această perioadă era protejarea gospodăriei cu ajutorul focului și fumului, precum și chemarea primăverii.
În satele din Ținutul Momârlanilor, gospodarii și crescătorii de oi chemau primăvara prin bătutul cu bâtele în pământ de 40 de ori, cu scopul de a îngropa gerul și a da libertate vegetației.
Pe Platoul Luncanilor, bâtrânele aveau o vorbă: “Marte vânturos – mai frumos/ Marte răcoros nu aduce an mănos”, aceste observații fiind adunate de-a lungul anilor.
Țăranii credeau că dacă în martie este timp uscat cu atât mai umed va fi în aprilie, iar roua în martie va aduce ploaie în aprilie (până în sărbătoarea Paștelui). Bătrânii spuneau că dacă va cânta cucul în prima parte a lunii lui martie va fi un an mănos.
Pe Valea Mureșului, fetele strângeau în buchețele florile și buruienile și le aruncau pe o apă curgătoare, rostind un descântec.
Fetele din Țara Zarandului aveau obiceiul ca, în prima săptămână a lui martie, să adune apa de ploaie și să se spele pe obraz și pe păr cu ea, ca să fie frumoase și să aibă pielea întinsă și catifelată.
Tratamentele anuale pentru pomii fructiferi (actualizate 2023)
În continuare, vă prezentăm câteva semne și zicale care îl ajutau pe agricultor să își planifice muncile, în funcție de condițiile meteo.
-
Neaua din Mărțișor împuținează vinul (dacă ninge în martie, producția de struguri este mai mică).
-
Martie vânturos – mai frumos/ Martie răcoros nu aduce an mănos sau martie vânturos-maiu frumos (dacă bate vântul în martie, luna mai va fi vreme frumoasă).
-
Dacă Martie-i cu rouă, după Paști multu plouă (dacă în luna martie sunt multe precipitații, după Paște va ploua mult) – ” Anotimpuri magico-religioase” de Marcel Lapteș
-
Dacă luna lui Prier e frumoasă și călduroasă, se așteaptă ca luna Mai să fie mai rece, chiar ghețuri … că Prier e umed și aduce binecuvântare cu timp frumos. (Calendarul săteanului pe anul comun 1918, Sibiu)
-
În Florar se așează berzele cel mai bine. Când vezi barza întâi să zici aste vorbe și vei avea în tot anul sănătate, bogăție și mulți prunci: – Barză, barză – Ce-ai în gușă? – O căpușă – Dar în piept? – Lapte fiert – În picioare? – Două rășchitoare! – În pene? – Frigurile tele! – Să te duci nouăzeci de ani cu ele! (Artur Gorovei – Credinți și superstiții ale poporului român)
