Metoda japoneză de creştere a legumelor ca plante sălbatice

În  cartea ”Revoluţie într-un spic”, japonezul Masanobu Fukuoka, fermier și filozof japonez celebru pentru metodele sale de agricultură naturală și revegetarea terenurilor deșertificate, descrie o abordare inedită a creșterii legumelor:

Cineva poate folosi grădina din spatele casei pentru a-şi aproviziona gospodăria cu legume, sau le poate creşte pe un teren deschis, nefolosit.

Pentru grădina din spatele casei, este de ajuns să spun că trebuie să creşti legumele potrivite la timpul potrivit, într-un sol tratat cu compost organic şi îngrăşământ natural.

În vechea Japonie, metoda creşterii legumelor pentru masă se împletea foarte bine cu ciclul natural al vieţii.

Copii se jucau sub pomii fructiferi din spatele casei. Porcii mâncau resturile din bucătărie şi scărmănau prin pământ. Câinii lătrau, iar fermierul planta seminţele în solul bogat şi roditor. Viermi şi insecte creşteau odată cu legumele; găinile mâncau viermi şi făceau ouă pentru masa copiilor.

Familia rurală obişnuită din Japonia a crescut legume, în acest fel, până acum nu mai mult de 20 de ani.

Bolile plantelor erau prevenite prin creşterea legumelor tradiţionale la timpul potrivit, păstrarea solului sănătos prin aducerea resturilor organice rămase, cât şi prin rotaţia culturilor.

Insectele dăunătoare erau culese cu mâna sau mâncate de găini.

În Shikoku de Sud, există o specie de găină care mănâncă viermi şi insecte de pe legume, fără a le face nici un rău.

Unii oameni ar putea fi reticenţi în folosirea îngrăşămintelor provenite de la orătănii sau a resturilor umane, gândind ca este primitiv sau murdar. Oamenii de azi vor legume „curate“, aşa că fermierii le cresc în sere fără a folosi pământ deloc.

Culturile în pietriş, nisip sau hidroponice sunt tot mai populare în ziua de azi.

Legumele sunt crescute cu chimicale şi lumina filtrată prin folii de plastic. Este ciudat cum oamenii au ajuns să considere aceste legume crescute cu chimicale ca fiind „curate“ şi bune pentru mâncat.

În realitate, cea mai bună şi mai curată hrană este cea crescută în pământul echilibrat de acţiunea viermilor, microorganismelor şi a îngrăşămintelor descompuse.

În varianta semisălbatică de a creşte legume pe un loc liber sau un mal de râu, ideea mea este doar să aruncaţi la întâmplare seminţele şi să lăsaţi legumele să crească laolaltă cu buruienile.

Eu, personal, cresc legumele pe pantele munţilor, în spaţiile dintre copacii cu citrice.

Momentul potrivit pentru plantare

Cel mai important este să ştii momentul potrivit când să plantezi.

Pentru legumele de primavară, timpul potrivit este imediat după ce buruienile de iarnă au murit şi înainte ca buruienile de vară să răsară.

Metoda de creștere a plantelor folosind alt suport decât solul, de ex. o soluție de elemente minerale într-un mediu inert, cum ar fi perlitul (sticlă vulcanică), pietrișul, vata minerală, argila expandată sau cojile de nucă de cocos.

De-a lungul anilor, el a ajuns să ştie care legumă poate fi crescută printre care buruieni şi ce îngrijire necesită fiecare.

În cele mai multe părţi ale Americii de Nord, această metodă specifică a d-lui Fukuoka, ar fi ineficace. Depinde de fiecare fermier, care vrea să crească legume într-un mod semisălbatic, să dezvolte o tehnică potrivită pentru condiţiile şi vegetaţia locală.

Pentru însămânţarea de toamnă, seminţele trebuie împrăştiate când buruienile de vară pălesc şi buruienile de iarnă încă nu au apărut.

Cel mai bine e să se aştepte o ploaie, care e foarte probabil să dureze câteva zile. Tăiaţi o brazdă prin buruieni şi puneţi acolo seminţele.

Nici nu e nevoie să le acoperiţi cu pământ; doar puneţi înapoi peste seminţe buruienile tăiate, ca pe un mulci şi ca pe un strat protector împotriva păsărilor şi a orătăniilor, până încolţesc.

Cum oferim avantaj legumelor

De obicei, buruienile mai trebuie tăiate de vreo două, trei ori, ca să le dăm un avantaj legumelor, dar uneori şi o singură dată este de ajuns. Acolo unde buruienile şi trifoiul nu sunt prea dese, puteţi pur şi simplu împrăştia seminţele pe jos.

Găinile vor mânca câteva, dar multe vor încolţi. Dacă le plantaţi în şir sau într-o brazdă, sunt şanse ca gândacii sau alte insecte să mănânce foarte multe, deoarece merg în linie dreaptă.

Găinile, de asemenea, găsesc un petec care a fost curăţat şi încep să scormonească împrejur. Din experienţa mea este mai bine să aruncaţi seminţele ici şi colo. Legumele crescute în acest fel sunt mai puternice decât cred majoritatea oamenilor.

Dacă încolţesc înaintea buruienilor, nu vor avea probleme mai târziu. Sunt şi unele legume, ca spanacul şi morcovii, care nu încolţesc aşa de uşor. Ținerea lor în apă pentru o zi sau două şi apoi învelirea lor într-o tabletă de pământ ar trebui să rezolve problema.

Dacă sunt sădite sănătos, ridichile, napii şi diferitele specii de legume de toamnă cu frunze verzi, vor fi suficient de puternice să concureze cu succes buruienile de iarnă şi de primavară, devreme. Câteva rămân tot timpul nerecoltate, şi se reînsămânţează singure an de an. Au o aromă deosebită şi sunt foarte gustoase.

Este o privelişte minunată să vezi atâtea legume care nu cresc, de obicei, împreună, ivindu-se, ici şi colo, pe pantele munţilor. Ridichile albe japoneze şi napii sunt jumătate în sol şi jumatate afară.

Morcovii şi brusturele, de obicei, cresc mici şi îndesaţi cu multe fire pe rădăcină şi cred că aroma lor picantă, puţin amară, este moştenită de la predecesorii lor sălbatici. Usturoiul, ceapa numită „Perla japoneză“ şi prazul chinezesc, odată sădite, vor creşte singure an de an. Cel mai bine este să plantăm legumele primăvara.

Mazărea şi fasolea sunt uşor de crescut şi dau recolte bogate, an de an. Germinarea timpurie este esenţială în creşterea mazărei, fasolei roşii, soiei, fasolei pinto şi a fasolei normale. O să le fie greu să germineze fără destulă ploaie şi, de asemenea, trebuie să aveţi grijă la păsări şi insecte. Când sunt tinere, roşiile şi vinetele nu sunt suficient de puternice să concureze cu buruienile, aşa că ar trebui crescute într-o pepinieră şi apoi trasplantate.

Lăsaţi roşiile să se întindă pe sol. Rădăcinile vor creşte în jos, din nodulii de pe tulpina principală, şi noi tulpini vor apărea care vor da fruct.

Pentru castraveţi, soiul care se târăşte pe sol este cel mai bun. Trebuie să aveţi grijă de plantele tinere, tăind ocazional buruienile, dar apoi castraveţii vor creşte puternici. Aşterneţi pe jos bambus sau crengi de copac, şi castraveţii se vor împleti peste tot în jurul lor.

Crengile ţin fructul deasupra solului doar atât cât să nu putrezească. Această metodă de a creşte castraveţi funcţionează, de asemenea, pentru pepenele galben cât şi pentru dovlecei. Cartoful şi măzărichea sunt plante foarte puternice. Odată plantate, vor creşte în fiecare an în acelaşi loc şi nu vor fi niciodată depăşite de buruieni.

Când recoltaţi, lăsaţi doar câţiva în pământ. Dacă solul e tare, plantați mai întâi ridichi albe japoneze. Rădăcinile lor cresc şi slăbesc rezistenţa pământului, astfel încât, după căţiva ani, se pot planta, în locul lor, cartofi.

Am aflat că trifoiul alb este foarte bun pentru stoparea buruienilor. Creşte des şi poate slăbi chiar buruieni mai puternice. Dacă trifoiul este sădit amestecat cu seminţele legumelor va acţiona ca un mulci viu, îmbogăţind solul şi păstrându-l umed şi aerisit. Pentru legume, este important să alegeţi timpul potrivit atunci când să sădiţi trifoiul.

Vara târziu, sau toamna, este cel mai bine; rădăcinile se dezvoltă în lunile reci de iarna dându-i trifoiului un avans în faţa ierburilor anuale de primavară. Trifoiul se va descurca de asemenea bine şi dacă e sădit primăvara devreme.

Este la fel de bună și plantarea prin împrăştiere, ca și plantarea în şir, cam la 30 cm distanţă. Odată ce trifoiul prinde rădăcină, nu mai e nevoie să îl plantaţi timp de cinci sau şase ani.

Care este scopul acestei metode

Scopul principal al acestei agriculturi semisălbatice este creşterea legumelor cât de natural se poate, pe terenuri care altfel ar sta nefolosite. Dacă încercaţi să folosiţi tehnici îmbunătăţite sau să obţineţi recolte mai mari, rezultatul va fi un eşec.

În majoritatea cazurilor, eşecul se va datora insectelor sau bolilor. Dacă diferite soiuri de ierburi şi legume vor fi crescute împreună printre vegetaţia naturală, răul făcut de insecte şi boli va fi minim, nemaifiind nevoie să pulverizam sau să adunăm gândacii cu mâna.

Se pot creşte legume în orice loc unde cresc soiuri puternice şi diverse de buruieni. Este important să vă familiarizaţi cu ciclul anual şi modelul de creştere al buruienilor şi ierburilor.

Uitându-vă la varietatea şi mărimea buruienilor dintr-o zonă, vă puteți face o idee despre ce fel de sol este acela şi dacă există vreun neajuns sau nu. În livada mea, eu cresc în acest mod semisălbatic brusturi, varză, roşii, morcovi, muştar, fasole, napi şi multe alte feluri de ierburi şi legume.