Plante perene care cresc sub nuci. Cum acționează Juglona, toxina care elimină concurența din jur

Natura a oferit unor plantele posibilitatea de a-și elimina concurența ce crește în imediata apropiere, prin eliberarea unor substanțe alelopatice în mediul lor apropiat, prin intermediul rădăcinilor, frunzelor, florilor sau semințelor.

Aceste substanțe chimice (alcaloizi, fenoli, acid salicilic sau acid juglonaic) pot inhiba creșterea sau dezvoltarea altor plante din apropiere, deoarece interferează cu procesele de germinare a semințelor, dezvoltarea rădăcinilor sau fotosinteza.

De ce nu crește nimic sub nuc

Studiile arată că nucii au dezvoltat această capacitate alelostatică pentru a reduce competiția cu alte plante pentru resurse în zonele lor de creștere. Aceasta este o adaptare evolutivă care le conferă un avantaj în lupta pentru supraviețuire și accesul la resursele necesare.

Nucii produc juglona, o substanță chimică alelopată care se găsește în rădăcinile, frunzele și coaja lor.

Acest lucru face ca zona din jurul nucului să fie adesea destul de sărăcită din punct de vedere al plantelor concurente.

Juglona are efecte puternice asupra altor plante deoarece inhibă germinarea semințelor și creșterea plantelor în proximitatea nucilor. Mai exact, interferează cu dezvoltarea rădăcinilor altor plante și le poate afecta procesele de fotosinteză.

Prin inhibarea creșterii altor plante, nucii au un avantaj competitiv în accesarea resurselor esențiale, cum ar fi apă, nutrienți și lumină solară. Aceasta contribuie la supraviețuirea și rata de succes a  reproducerii nucilor în ecosistemele lor naturale.

Efectele alelopatice sunt mai puternice în zona de rădăcini a nucului și în solul imediat din jurul acestuia.

Atunci când frunzele de nuc cad și se descompun în sol, juglona este eliberată treptat în mediul înconjurător.

Această substanță poate afecta germinarea și creșterea altor plante, având capacitatea de a inhiba rădăcinile și de a împiedica creșterea lor sănătoasă.

Este important de menționat că alelopatia nucilor poate influența compoziția și structura vegetației din pădurile unde acești arbori predomină. Aceasta poate crea ecosisteme distincte și poate influența biodiversitatea locală.

Plante perene rezistente la juglona

Dacă intenționați să plantați ceva sub nuci, primul pas este să verificați în cadrul studiilor publice din mediul online rezistența la juglona.

Iată câteva exemple:

1. Rozmarin (Rosmarinus officinalis): Rozmarinul este o plantă perenă aromată, originară din regiunile mediteraneene și este cunoscut pentru rezistența sa la juglona. Poate fi crescut cu succes în apropierea nucilor.
2. Lavandă (Lavandula spp.): Lavanda este originară din regiunea mediteraneană, care se dezvoltă bine în solurile afectate de juglona.
3. Santolina (Santolina spp.): Santolina este originară din regiunile mediteraneene, și este recunoscută pentru capacitatea sa de a face față toxinelor eliberate de nuc.
4. Salvie (Salvia spp.): Unele specii de salvie, cum ar fi Salvia officinalis, sunt rezistente la juglona.
5. Levănțică (Lavandula angustifolia): Levănțica, populară pentru mirosul și uleiurile sale esențiale, poate fi cultivată cu succes în astfel de soluri.
6. Ienupăr (Juniperus spp.): Anumite specii de ienupăr, în special cele native din regiunile cu nuci pot fi incluse în designul peisagistic al zonelor cu nuci.
7. Cimbru (Thymus spp.): Cimbrul, o plantă perenă cu arome puternice, poate tolera solurile cu conținut de juglona.
8. Aronia (Aronia melanocarpa): Aronia, cunoscută și sub numele de căpșună neagră, poate crește în apropierea nucilor.

Este important de menționat că rezistența la juglona poate varia în funcție de specia și soiul plantei, precum și de concentrația de juglona din sol.

Care este importanța luminii în creșterea plantelor. Legume care pot crește la umbră