Principalele boli care apar la piersic. Cauze, metode de recunoaștere și combatere

Piersicul prezintă o serie de boli comune cu ale mărului, părului şi prunului, aşa cum sunt cele cauzate de Plum pox virus, Xanthomonas campestris pv. pruni, Agrobacterium radiobacter pv. tumefaciens şi Nectria galligena.

Pe lângă speciile menţionate, la piersic se întâlnesc şi agenţi fitopatogeni specifici.

Băşicarea frunzelor de piersic (Taphrina deformans)

În prezent, această boală se întâlneşte în toate ţările unde se cultivă piersicul şi produce pagube însemnate, în anii cu precipitaţii abundente.

Simptome. Boala se manifestă pe frunze, flori, fructe şi ramuri. Frunzele atacate prezintă pe anumite porţiuni sau pe toată suprafaţa, hipertrofii ale parenchimului foliar, ceea ce determină aspectul băşicat al lor, cu umflături pe faţa superioară şi adâncituri pe cea inferioară.

Aceste frunze se înroşesc la început, apoi devin galbene şi în final brune, din cauza necrozei ţesuturilor. Mai târziu, pe faţa inferioară a frunzelor, în dreptul adânciturilor, apare o pulbere fină, albă-gălbuie, formată din ascele ciupercii.

În cazul unui atac puternic, frunzele se desprind şi cad, iar pomii rămân desfrunziţi de timpuriu.

Fructele atacate prezintă porţiuni hipertrofiate, băşicate, brune, în dreptul cărora ţesuturile crapă. Atacul pe flori se manifestă printr-o uşoară hipertrofiere a acestora. Lăstarii atacaţi se îngroaşă şi rămân scurţi. La piersicii atacaţi, se observă şi o scurgere exagerată de clei.

Agentul patogen. Băşicarea frunzelor de piersic este determinată de ciuperca Taphrina deformans (fam. Taphrinaceae, ord. Taphrinales).

Băşicarea frunzelor de piersic este favorizată de variaţiile mari de temperatură (în jur de 15 grade C, peste 28 grade ciuperca îşi pierde virulenţa) din lunile aprilie-mai şi de umiditatea excesivă.

Profilaxie şi terapie

Pentru prevenirea şi combaterea acestei boli se recomandă: plantarea livezilor de piersici pe terenuri uşoare, calde, situate în locuri ferite de curenţi reci şi de variaţii bruşte, mari, de temperatură; tăierea şi distrugerea prin ardere a lăstarilor atacaţi; strângerea şi arderea frunzelor atacate. În zonele unde boala se manifestă an de an, se recomandă folosirea de soiuri rezistente de piersic (Rază de soare, Floare de mai, Nectarină albă) în cultură.

În timpul repausului vegetativ, se fac stropiri cu Zeamă bordeleză 2,0 % sau cu Polisulfură de bariu 6,0 %. În timpul manifestării atacului pe frunze, se fac tratamente chimice cu: Dithane M45 0,20%; Derosal 50 SC 0,07%; Cuprozir 50 PU 0,20%; Captadin 50 PU 0,25 % sau alte fungicide.

Făinarea piersicului (Podosphaera pannosa)

Boala este răspândită în Europa şi America de Nord unde produce pagube însemnate la piersic.

Simptome

Atacul se manifestă pe frunze, lăstari verzi şi pe fructe. Frunzele atacate sunt acoperite pe ambele feţe de miceliul ectoparazit, pe care se formează conidiofori şi conidii. Aceste frunze sunt deformate, rămân mai mici, se răsucesc şi se usucă de timpuriu. Lăstarii atacaţi sunt acoperiţi de o pâslă albicioasă.

Vârful lăstarilor bolnavi atârnă, împreună cu frunzele deformate. Pe fructe apar, de asemenea, pete albicioase formate din miceliu, în dreptul cărora ţesuturile se brunifică, crapă şi putrezesc.

Agentul patogen

Făinarea piersicului este produsă de Podosphaera pannosa (fam. Erysiphaceae, ord. Erysiphales; tab. 10), f.c. Oidium leucoconium, care are miceliul ectoparazit.

Ciuperca iernează prin cleistoteciile care se formează, spre toamnă, pe miceliul ectoparazit sau prin miceliul de rezistenţă localizat în muguri.

Profilaxie şi terapie

Prevenirea bolii se poate realiza prin tăierea şi arderea lăstarilor atacaţi, strângerea şi distrugerea frunzelor bolnave, aplicarea în mod echilibrat a îngrăşămintelor cu azot, fosfor şi potasiu.

În timpul perioadei de vegetaţie, după apariţia bolii, se vor face stropiri cu Microthiol special 0,4 %-0,5% (după înflorit); Bavistin 50 WP 0,05-0,07%; Saprol 190 EC 0,125%; Afugan EC 0,10%; Anvil 5 SC 0,04% şi alte fungicide (Puia şi colab., 2003).

Monilioza (Monilinia laxa)

Simptome. Boala este frecventă în livezile de piersic. Atacul de primăvară, pe florile şi lăstarii tineri de piersic, este mai puţin frecvent. În schimb, atacul pe fructele ajunse la maturitate este foarte important şi păgubitor. Fructele atacate au mezocarpul brun, moale, putred şi emană un miros particular.

Epicarpul fructelor atacate se desprinde cu uşurinţă. Pe suprafaţa fructelor atacate se dezvoltă sporulaţia ciupercii (sporodochiile). Adesea, fructele atacate se mumifică, rămânând prinse pe ramuri şi în timpul iernii.

Putrezirea fructelor se manifestă şi în timpul transportului sau depozitării.

Agentul patogen. Monilioza este produsă de ciuperca Monilinia laxa (fam. Sclerotiniaceae, ord. Helotiales; tab. 10), f.c. Monilia laxa. Ciuperca Monilinia laxa pătrunde în organele atacate prin răni cauzate de factori biotici şi abiotici.

Cum prevenim și combatem monilioza sâmburoaselor, boala care ne poate distruge pomii fructiferi

Profilaxie şi terapie. Ca măsuri preventive, se recomandă: strângerea şi distrugerea fructelor atacate; tăierea şi distrugerea ramurilor atacate, în care poate să ierneze ciuperca. Pentru combaterea ciupercii, se pot aplica tratamente cu diferite produse fitosanitare (Topsin 70 PU 0,07%; Sumilex 50 PU 0,10%; Captadin 50 PU 0,25 %; Dithane M 45 0,20%; Bavistin 50 121 WP 0,05-0,07%; Vondozeb 75 DG 0,20%; Captan 50 WP 0,25%; Bravo 500 SC 0,15% etc.), în funcţie de factorii favorizanţi ai bolii.

Ciuruirea frunzelor, pătarea fructelor şi alterarea ramurilor la piersic

 

Simptome. Boala se manifestă în special pe frunze, fructe, lăstari şi ramuri. Pe frunze, atacul se manifestă asemănător ca la cais şi determină reducerea suprafeţei de asimilaţie.

Pe lăstari şi ramuri apar pete brune-cenuşii, scoarţa se necrozează, ţesuturile se degradează şi se produc  ulcere. Din dreptul ulcerelor se scurg gome care conţin sporulaţia ciupercii.

Pe fructele atacate se formează pete care devin circulare, de 1-2 mm în diametru, brune sau brune-roşietice. Fructele atacate se deformează şi au valoare comercială redusă. Atacurile timpurii determină căderi masive de fructe, înainte de maturitatea acestora.

Agentul patogen. Boala este produsă de ciuperca Stigmina carpophila.

Profilaxie şi terapie. Ca măsuri preventive, se recomandă: cultivarea de soiuri de cais rezistente; tăierea şi distrugerea ramurilor atacate; adunarea şi arderea frunzelor şi fructelor puternic afectate.

Pentru combaterea chimică a ciupercii, se aplică tratamente cu diferite produse: Metoben 70 PU 0,07%; Dithane M45 0,20%; Sumilex 50 WP 0,10%; Bayleton 25 WP 0,05% etc.

Îngrijirea anuală a cireșilor și vișinilor. Schema de tratamente recomandate de specialiști

Sursa: Ghid practic de fitopatologie. Autor: Marcel Pârvu