Procedeele complementare tăierii pomilor fructiferi. Ce presupun dresarea, înclinarea, arcuirea ramurilor

Procedeele complementare tăierii pomilor mai frecvent aplicate în practică sunt schimbarea poziției lăstarilor și ramurilor în plan vertical, precum și operațiile tehnice secundare – creșterea, decorticarea inelară, strangularea, incizia, torsionarea.

Schimbarea poziției lăstarilor și ramurilor în plan vertical

În procesul modificării structurii naturale a coroanei în diferite forme, adaptate la sistemele şi tehnologiile moderne de cultură, schimbarea raţională a poziţiei lăstarilor şi ramurilor în plan vertical, prin metode acceptabile, devine, la rând cu tăierea, o operaţie tehnică principală de reglare a proceselor de creştere şi fructificare a pomilor.

Schimbarea poziţiei lăstarilor şi ramurilor în plan vertical poate fi: dresare, înclinare, inclusiv prin tăieri de transfer, sau arcuire.

Dresarea ramurilor șarpante

„Dresarea” constă în schimbarea poziţiei naturale a lăstarilor şi ramurilor cu direcţionarea spre verticală în scopul majorării efectului fototropismului, polarităţii, dominanţei apicale etc. şi intensificării proceselor de creştere în partea superioară.

Se aplică preponderent lăstarilor și ramurilor șarpante în devenire în scopul echilibrării vigorii de creștere în procesul formării coroanei.

Este mai eficientă dresarea lăstarilor și ramurilor de 1-2 ani. Dresarea ramurilor cu vârstă mai mare de 1-2 ani este mai anevoioasă, cu efect întârziat.

În aceste cazuri devine mai oportună definitizarea poziției și echilibrarea vigorii de creștere a șarpantelor prin tăieri de transfer la o ramificare cu poziția necesară.

Schema dresării în scopul echilibrării vigorii de creștere:

1. a lăstarilor în anul întâi după plantarea pomilor;
2. a ramurilor anuale în anul doi după plantarea pomilor;
3. echilibrarea vigorii de creștere a ramurilor prin tăieri de transfer în anul trei după plantarea pomilor.

Dresarea lăstarilor sau a ramurilor anuale se aplică și pentru menținerea poziției verticale a axului în procesul de formare la majoritatea tipurilor de coroane, aplicate în pomicultura de proporții.

Înclinarea ramurilor

Înclinarea ramurilor sau lăstarilor constă în direcționarea poziției spre orizontală sau, chiar, sub orizontală.

Lăstarii și ramurile anuale cu poziția verticală, datorită manifestării pronunțate a polarității, dominanței apicale etc., au creștere intensivă în lungime.

La ramurile anuale cu poziţia verticală naturală, sau direcţionată artificial, excitabilitatea mugurilor şi emiterea lăstarilor în general sunt scăzute.

Intensificarea ramificării şi a creşterii lăstarilor se manifestă preponderent în porţiunea superioară. Cel mai viguros este lăstarul terminal, după care urmează 2-3 lăstari subterminali (concurenţi) cu unghiuri de inserţie mai mici de 45°. Pe măsura îndepărtării de la vârf vigoarea de creştere a lăstarilor laterali diminuează, iar unghiul de inserţie se măreşte până la 90°.

Astfel în porţiunea mijlocie se formează ramuri de garnisire, inclusiv de rod, cu unghiuri largi de inserţie, creştere moderată sau slabă.

În apropierea bazei o parte din muguri rămân în stare latentă (dorminzi), formându-se o porţiune degarnisită. Cu cât mai viguroasă este ramura anuală verticală, cu atât mai lungă devine porţiunea degarnisită.

Suprimarea la timpul oportun a lăstarilor subterminali viguroşi (concurenţi) favorizează excitabilitatea mugurilor, emiterea şi creşterea ramurilor de garnisire, reducerea porţiunii bazale degarnisite. Potenţialul de fructificare a ramurilor verticale viguroase la majoritatea speciilor şi soiurilor este redus sau lipseşte complet.

Dacă pe latura superioară cresc mulţi lăstari viguroşi, o parte din mugurii laterali şi de pe latura inferioară rămân latenţi (dorminzi), iar cei porniţi în creştere formează lăstari insuficient dezvoltaţi.

Suprimarea cât mai devreme a lăstarilor verticali de pe latura superioară a ramurii, contribuie la mărirea numărului şi creşterii mai intense a lăstarilor laterali. Astfel, se obţine o garnisire mai completă şi uniformă cu ramuri de vigoare moderată şi în cadrul ramurii se stabileşte un echilibru favorabil dintre creştere, garnisire şi fructificare.

Prezenţa în coroană a lăstarilor şi ramurilor verticale viguroase, cu excepţia axului, este însoţită de consumul inutil al substanţelor nutritive, supraîndesirea coroanei, reţinerea intrării pomilor tineri pe rod economic şi a creşterii recoltei de fructe.

De regulă, lăstarii şi ramurile verticale viguroase se elimină din coroană cât mai devreme, iar în locurile degarnisite, libere se transformă în ramuri de garnisire.

Concomitent cu mărirea unghiului de înclinare a lăstarilor și ramurilor diminuează creșterea în lungime, sporește excitabilitatea mugurilor și capacitatea de ramificare. Numărul ramurilor este mai mare iar lungimea medie a fiecăruia – mai mică decât la ramurile cu poziția verticală. Pe latura superioară a ramurilor înclinate datorită polarităţii mugurii pornesc în creştere mai repede, iar lăstarii verticali sunt mai viguroşi decât cei de pe laturile laterale şi inferioare.

Soiurile cu coroana piramidală îngustă, compactă (Wagner Premiat, Starkrimson etc.) reacţionează mai puternic la înclinarea ramurilor, în special prin emiterea lăstarilor verticali, hulpavi pe latura superioară a ramurii, deoarece în acest caz modificarea habitusului ramurilor erecte este mai profundă.

Ghidul începătorului în pomicultură. Cum și când se fac tăierile, ce tratamente sunt obligatorii

La astfel de soiuri echilibrul favorabil dintre creştere-garnisire-fructificare în cadrul ramurilor se stabileşte la unghiurile de înclinare 40-45°.

La soiurile cu coroana piramidală şi larg piramidală echilibrul favorabil în cadrul ramurilor se formează la unghiurile de înclinare 50-55°, iar la cele cu coroana răsfirată – până la 60°.

Înclinarea moderată sub unghiuri de 45-60°, în funcţie de habitusul natural al coroanei, se recomandă pentru ramurile de schelet (şarpante), care trebuie să posede o creştere moderată şi garnisire uniformă cu ramuri semischelet, inclusiv de rod, suficient dezvoltate.

Înclinarea ramurilor sub unghi mai mare de 60° este însoţită de diminuarea creşterii lăstarilor vegetativi, favorizarea evoluării ramurilor de rod şi a fructificării. Aceste procese devin mai evidente concomitent cu mărirea unghiului de înclinare până la 90°.

În poziţia orizontală a ramurii predomină fructificarea, devenind adesea abundentă, în special, la ramurile cu poziţia suborizontală. Creşterile mai mari, verticale apar în partea bazală a ramurii, iar vârful ramurii, în special porţiunea descendentă se epuizează prematur.

Poziţia cu unghiurile de înclinare 60-120° se recomandă pentru ramurile de garnisire (semischelet) inclusiv de rod. Gradul de înclinare este direct proporţional cu vigoarea de creştere a ramurii.

Arcuirea ramurilor

Arcuirea ramurilor constă în schimbarea poziţiei naturale cu cea în formă de arc. Pe partea dominantă a arcului cresc lăstari verticali viguroşi (hulpavi), iar pe porţiunile până şi după creasta arcului creşterile sunt cu mult mai mici.

Porţiunea descendentă a ramurii arcuite se epuizează prematur ajungând după 2-3 ani chiar să se usuce. De aceea arcuirea ramurilor, în special a celor de schelet în pomicultura modernă industrială se consideră inoportună.

În concluzie urmează că norma reacţiei speciilor şi soiurilor la modificarea orientării verticale a ramurilor şi lăstarilor e determinată de particularităţile ereditare de creştere şi fructificare.

La modificarea orientării verticale a ramurilor reacţionează puternic atât pomii tineri, cât şi cei viguroşi de specii şi soiuri cu coroana îngust-piramidală, cu excitabilitatea mugurilor şi capacitatea de formare a lăstarilor insuficientă.

Speciile şi asociaţiile soi/portaltoi cu pomii de vigoare mijlocie, coroana larg piramidală, excitabilitatea mugurilor înaltă şi capacitatea de formare a lăstarilor medie, manifestă o reacţie temperată la schimbarea poziţiei verticale a ramurilor, acceptabilă din punct de vedere tehnologic şi economic.

Speciile şi soiurile cu coroană bogată, larg-piramidală şi cu capacitatea de formare a lăstarilor înaltă, precum şi pomii de asociaţii soi/portaltoi cu creştere slabă, reacţionează slab, uneori chiar negativ, la schimbarea verticală a poziţiei ramurilor.

Extras din lucrarea: Conducerea și tăierea pomilor și arbuștilor fructiferi

Acest material a fost elaborat de către:

Vasile BABUC, doctor habilitat, profesor universitar al catedrei Pomicultură a Universităţii Agrare de Stat din Moldova, membru-corespondent al Academiei de Ştiinţe a Moldovei;

Ananie PEŞTEANU, doctor în agricultură, conferenţiar universitar al catedrei Pomicultură a Universităţii Agrare de Stat din Moldova;

Eugeniu GUDUMAC, doctor în agricultură, Specialist Producerea Fructelor în cadrul Proiectului Competitivitatea Agricolă și Dezvoltarea Întreprinderilor (ACED).