Să înțelegem reacțiile coroanelor pomilor fructiferi în urma tăierilor

Aplicarea de tăieri la pomii fructiferi determină o serie de reacții ale acestora.

Înțelegerea acestui proces determină o înțelegere mai bună a modului în care pot fi aplicate.

Cum este afectat metabolismul plantelor

În urma tăierilor nu au loc doar pierderi de anumite substanţe (sevă, răşini, etc.). Se petrec anumite schimbări chiar în metabolismul plantei.

Astfel, este influenţat sistemul de dirijare şi conducere al stimulatorilor şi inhibitorilor de creştere.

Multe dintre aceste reacţii sunt deja cunoscute. După cum s-a mai amintit, elementul principal în formarea coroanei este mlădiţa lungă în vârstă de un an.

În anul următor aceasta se lungeşte prin a doua creştere anuală şi se ramifică.

Mlădiţele lungi care pornesc direct din axul puietului plantat la locul definitiv evoluează conform schemei arătate mai sus, formând şarpantele sau ramificaţiile principale ale pomului.

Cum reacţionează aceste ramificaţii la tăierea reductivă

În continuare se va descrie cum reacţionează aceste ramificaţii la tăierea reductivă (scurtare).

Scurtarea poate fi slabă (1/4-1/3 din lungimea ramurii), mijlocie (1/2 din lungime) sau severă (până la 2/3 din lungime).

Ne oprim asupra tăierii slabe care poate avea loc în zona mlădiţei terminale.

După cum s-a arătat, vârfurile acestor mlădiţe sunt stimulate natural în creştere. Se pierde cumva această însuşire odată cu îndepărtarea vârfului?

În principiu este valabilă teoria conform căreia stimularea creşterii mlădiţelor în zona de vârf rămâne neschimbată şi după mai multe tăieri reductive.

Mugurele lateral deasupra căruia s-a aplicat tăierea reductivă precum şi câţiva alţi muguri laterali încep să se dezvolte având vârfuri stimulate la creştere.

Cum este influențată puterea de ramificare

Puterea de ramificare depinde însă de intensitatea tăierii reductive. În cazul unei tăieri slabe (tăiere lungă) a tuturor ramificaţiilor principale şi a vârfului dezvoltarea ulterioară diferă mult faţă de cea a unui pom netăiat.

Creşterea nouă care se dezvoltă după tăiere are tendinţa de a forma ramificaţii scurte care înfloresc. Deja din stadiul de tinereţe se dezvoltă o coroană care rodeşte.

În cazul unei tăieri reductive puternice a ramificaţiilor principale reacţia diferă faţă de pomul netăiat sau cu tăiere slabă.

Ramurile scurtate concentrează toată forţa de creştere pe muguri puţini din care cresc mlădiţe anuale orientate vertical şi deci, deosebit de viguroase.

Tot ce ar putea slăbi creşterea acestor mlădiţe puţine, se elimină.

FOTO Cum stabilim simplu și corect lungimile tăierii reductive la pomii fructiferi

În urma tăierii severe, mugurii care cresc pe partea inferioară sunt frânaţi în creştere astfel că nu se dezvoltă decât ramificaţii slabe. Aşa se explică situaţia în care coroane supuse ani de-a rândul unor tăieri severe nu au putut dezvolta lemn fructifer.

Cu toate că puţinele mlădiţe cu creştere verticală deosebit de stimulate în creştere sunt adesea mai lungi decât cele ale pomului netăiat sau cu tăiere slabă, pe ansamblu sporul este mai slab.

Îngroșarea ramurilor

Ceea ce mai atrage, de asemenea, atenţia este faptul că bucata rămasă din mlădiţă lungă, în vârstă de un an, asupra căreia s-a aplicat tăierea, se îngroaşă puternic în anul următor.

Cel puţin în anii de tinereţe tăierile reductive pe ramificaţiile principale sunt inevitabile deoarece creşterile anuale nu se stabilizează uşor pentru a-şi îndeplini funcţia de viitoare purtătoare ale lemnului de fructificare.

O tăiere reductivă mijlocie combină reacţiile descrise în cazul celorlalte tipuri de tăiere. Reacţia unei ramificaţii la tăierile reductive declanşează încercarea de refacere a acesteia.

Pomul îşi canalizează resursele pentru ca în perioada următoare de vegetaţie să-şi refacă numărul de muguri avut, iar creanga supusă tăierii va tinde să-şi recapete anvergura avută.

În cazul unei tăieri reductive slabe reacţiile sunt slabe. O tăiere severă poate perturba programul natural de creştere a coroanei şi asta este în corelaţie directă cu forţa cu care se dezvoltă noile mlădiţe.

Calitatea mugurilor

Calitatea mugurilor joacă un rol important în cazul tăierii reductive şi, mai ales, în cazul sămânţoaselor, unde se întâlnesc des diferenţe în ce priveşte puterea acestora de creştere.

Mugurele terminal al mlădiţelor lungi este superior din acest punct de vedere, tuturor celorlalţi.

Cei aflaţi imediat sub aceştia pot dezvolta lăstari viguroşi. Urmează apoi o zonă cu muguri mai slabi pentru ca în treimea mijlocie să apară muguri laterali favorizaţi în creşterea lor. Baza mlădiţei se caracterizează prin muguri mai slabi.

În faza de început, ramificaţiile principale erau de lungimi aproximativ egale. În cursul dezvoltării această egalitate este posibil să nu se mai menţină. Dacă toate aceste ramificaţii principale ar fi tăiate la aproximativ aceeaşi lungime, s-ar obţine o coroană simetrică şi deosebit de dezvoltată.

Dacă însă se urmăreşte realizarea unei egalităţi între ramificaţii de lungimi şi puteri diferite, această posibilitate ne este oferită de faptul că pe lungimea unei mlădiţe, mugurii au calităţi diferite. Dirijând corect tăierile, diferenţial de la ramificaţie la ramificaţie, se va obţine scopul propus.

Mugurele terminal

Urmărind obţinerea unui spor nou, viguros, la o creangă prea scurtă, faţă de ansamblu, se lasă intact mugurele terminal din care se va dezvolta o mlădiţă mai slabă şi se va suprima o ramificaţie mai viguroasă din zona de mijloc.

Dacă se urmăreşte formarea unui spor nou, mai slab, atunci se vor practica tăieri de reducţie pe mugurii mai slabi de la baza mlădiţelor viguroase sau pe mugurii mai slabi din partea superioară, în cazul mlădiţelor mai slabe.

În cazul în care se doreşte stimularea unor lăstari laterali scurţi, fără ca mlădiţa să se prelungească, atunci se va rupe pur şi simplu mugurul terminal al mlădiţei respective.

În cadrul tăierilor de formare se va acorda atenţie faptului că atât ramificaţiile principale cât şi vârful să aibă lemn de fructificare cu vârstă şi grosimi apropiate.

Ramificaţiile principale ce devin prea viguroase, datorează acest spor ramificaţiilor laterale în exces. Acestea produc în principal „materialul de construcţie al lemnului”.

Rărirea lor stopează dezvoltarea puternică. Dimpotrivă o creangă firavă se poate fortifica lăsându-i mai multe ramificaţii laterale.

Regenerarea nu se obţine numai prin tăierea reductivă a mlădiţelor lungi în vârstă de un an, ci şi prin devieri şi întineriri în lemnul în vârstă de mai mulţi ani.

Concluzie

Tăierile de suprimare nu provoacă reacţii atât de evidente ca în urma tăierii reductive.

În practică se observă că pomii care au fost aerisiţi şi luminaţi în urma tăierilor de suprimare nu s-au comportat diferit.

Extras din ”Pomii și arbuștii fructiferi. Lucrările de tăiere”. Autor: Heiner Schmid