Sistemele agricole din România. Care este cea mai avansată formă de agricultură din lume

Sistemul agricol reprezintă un ansamblu de sectoare, tehnologii, mașini și agregate tehnologice, în acest sistem solul fiind folosit ca principală resursă de producție pentru culturile agricole, pomicole, viticole, legumicole, floricole ca și pentru creșterea animalelor.

Structura sectorelor poate fi diferită de la o fermă la alta.

În Europa, în domeniul agricol, în funcție de tehnologiile utilizate, de nivelul lor de intensifizare, specializare, de cantitatea și calitatea biomasei, de raporturile cu mediul înconjurător etc., sunt practicate diferite sisteme de agricultură: durabilă, convențională, biologică, organică, de precizie, extensivă.

Pactul pentru polenizatori. Peste un milion de persoane au cerut UE măsuri o agricultură prietenoasă cu albinele

Tipuri de sisteme agricole și alegerea acestora

 Agricultura convențională, numită și intensivă, este tipul de agricultură intensiv mecanizată, cu produse competitive, bazată în mod deosebit însă pe concentrarea și specializarea producției.

Lucrările agricole sunt intens aplicate:

– afânarea solului este efectuată doar prin arătură cu întoarcerea brazdei, urmată de numeroase lucrări secundare de pregătire a patului germinativ și de întreținere în perioada de vegetație;

– se practică monocultura sau rotații scurte (doi, trei ani); se folosesc fertilizanți minerali cu doze mari și foarte mari;

– se aplică tratamente chimice intensive pentru combaterea buruienilor, bolilor și dăunătorilor.

Acest tip de agricultură a fost larg răspândit în România până în 1989, dar astăzi se acceptă că există efecte negative asupra mediului înconjurător, mai ales dacă diferitele componente ale sistemului tehnologic agricol sunt aplicate fără a se ține cont de specificul local (climat, sol, relief, condiții sociale și economice), care determină nivelul de vulnerabilitate sau de susceptibilitate față de diferitele procese de degradare chimică, biologică, fizică a mediului.

Agricultura durabilă este un sistem de producție intensiv de produse competitive, care rămâne în relații armonioase cu mediul înconjurător.

Este caracterizată sugestiv de expresia „sisteme integrate”, care sintetizează utilizarea științifică și armonioasă a tuturor componentelor tehnologice: lucrările solului, rotația culturilor, fertilizare, irigare, combaterea bolilor și dăunătorilor inclusiv prin metode biologice, creșterea animalelor, stocarea, prelucrarea și utilizarea reziduurilor rezultate din activitățile agricole etc., pentru realizarea unor producții ridicate și stabile în unități care sunt adesea multi-sectoriale (vegetale și zootehnice).

Agricultura biologică este un sistem de producție mediu intensiv, deci mai puțin agresiv în raport cu factorii de mediu, cu produse agricole superioare din punct de vedere calitativ, dar mai puțin competitive din punct de vedere economic pe termen scurt.

Acest sistem are influențe mai puțin agresive asupra mediului înconjurător, deoarece tratamentele aplicate pentru combaterea bolilor și dăunătorilor sunt de preferință biologice, dar fiind acceptate totuși și doze reduse de îngrășăminte minerale și pesticide. Pentru controlul calității produselor este necesară certificarea tehnologiilor utilizate, de aceea au o piață de comercializare specială.

Agricultura organică se deosebește de cea biologică pentru că utilizează doar îngrășăminte organice în doze relativ ridicate, aplicate în funcție de specificul local, în scopul fertilizării culturilor și refacerii pe termen lung a stării structurale a solurilor, indiferent dacă această stare a fost degradată prin activități antropice intensive și/sau datorită unor procese naturale.

Agricultura extensivă cu inputuri reduse este un tip de agricultură de subzistență, cu o producție slab competitivă, care poate afecta mediul înconjurător într-o anumită măsură, mai ales prin calitatea biomasei, sau prin dezechilibre de nutriție.

Caracteristici principale sunt date în principal de neutilizarea îngrășămintelor minerale și a altor substanțe agrochimice (erbicide, insecto-fungicide, amendamente minerale), sau de aplicarea lor în cantități foarte mici (cu excepția sectorului legumicol) și de utilizarea unor hibrizi și soiuri performante care un au o largă răspândire.

Acest sistem este practicat în România de către producătorii individuali.

Agricultura de precizie este cea mai avansată formă de agricultură, având la bază cele mai moderne metode de control al stării de calitate a diferitelor resurse de mediu, aplicarea optimizată a tuturor componentelor tehnologice, păstrarea unui control riguros asupra posibililor factori care pot determina degradarea mediului ambiental.

Este practicată însă, chiar și în cele mai dezvoltate țări ale Uniunii Europene și SUA, doar pe suprafețe mai restrânse.

12 tehnologii noi, utilizate în agricultură

Sursa: ”Ghid de bune practici agricole pentru atenuarea efectului schimbărilor climatice asupra agriculturii” – Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Științele Solului, Agrochimie și Protecția Mediului – ICPA București, Administrația Națională de Meteorologie București, Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București