Studii despre fertilizarea ecologică a legumelor. Cum se folosesc mranița și compostul

Unul dintre principiile cultivării legumelor în sistem ecologic este ca nutriţia plantelor să fie prin intermediul organismelor vii din sol (fungi, bacterii, insecte şi viermi).

În acest scop, legumicultura ecologică trebuie să stimuleze activitatea organismelor vii. Cu cât un teren este mai bogat în organisme vii, cu atât este mai fertil, iar plantele vor fi mai rezistente la atacul paraziţilor.

Producerea de plante cu valoare nutritiv-biologică mai ridicată este în relaţie directă cu menţinerea activităţii vitale în sol. O plantă cu sistemul radicular foarte dezvoltat lasă în sol un material organic care serveşte ca sursă de energie pentru microorganisme şi prin aceasta, contribuie la formarea solului.

În legumicultura ecologică, baza fertilizării o constituie îngrăşămintele organice naturale pregătite după o tehnică specială şi îngrăşăminte minerale greu solubile cu folosire lentă (făină de fosforite, silicaţi, săruri potasice naturale).

Cum puteți obține certificatul pentru cultură ecologică

În afară de dejecţiile animale provenite din zootehnie, legumicultura ecologică se bazează şi pe reciclarea materiei organice, a producţiei secundare formată din resturile vegetale care rezultă din grădini, vii, livezi, garduri vii, parcuri şi spaţii verzi.

Materialele organice (gunoiul de grajd, paiele, frunzele) introduse în sol în stare proaspătă şi în cantităţi mari pot să aibă urmări nefavorabile asupra creşterii plantelor, prin blocarea azotului solubil folosit de microorganisme în procesul de descompunere, fenomen cunoscut sub denumirea de ,,foame de azot‘’.

Pentru menţinerea fertilităţii solului se vor aplica doze moderate, aplicate fracţionat şi nu doze mari care pot inhiba germinaţia seminţelor, favorizează creşterea luxuriantă în detrimentul fructificării şi sensibilizează plantele faţă de atacul bolilor şi dăunătorilor.

De asemenea, introducerea materiilor organice la adâncime duce la descompunerea lor anaerobă, cu producere de compuşi toxici pentru plante.

Substanţele nutritive trebuie puse la dispoziţia plantelor în mod treptat şi în raporturi armonioase corespunzătoare fazelor de vegetaţie, ţinând cont că, prin descompunerea materiei organice, unele substanţe sunt utilizate direct de plante (azotul), altele ca fosforul şi magneziul sunt mai întâi folosite de microorganisme şi apoi, prin descompunerea materiei organice, revin în soluţia solului.

Avantajul descompunerii materiei organice constă şi în degajarea de bioxid de carbon care are efecte pozitive atât asupra sistemului radicular, cât şi asupra fotosintezei.

O cultură profitabilă începe cu o sămânță tratată

Gunoiul de grajd este considerat un îngrăşământ complet, deoarece conţine în cantităţi apreciabile atât azot cât şi fosfor, potasiu şi calciu. Cantităţile de gunoi de grajd care se aplică în cultura legumelor diferă cu tipul solului, cu starea de fertilitate naturală 704 a acestuia, cu specia cultivată.

La legumele rădăcinoase gunoiul de grajd nu se aplică direct deoarece, ca toate îngrăşămintele organice, acesta provoacă ramificarea rădăcinilor şi diminuează capacitatea lor de păstrare peste iarnă.

Aceste grupe de legume este bine să urmeze, în cadrul asolamentului pe solele îngrăşate cu gunoi de grajd, cu 1 – 2 ani mai înainte. Gunoiul de grajd se aplică de regulă toamna, sub arătură adâncă în special pe terenurile mai argiloase, ca îngrăşământ de bază, acest mod de administrare fiind obligatoriu îndeosebi la legumele timpurii.

Mraniţa provine din descompunerea avansată a bălegarului şi conţine o cantitate destul de mare de substanţe nutritive uşor accesibile plantelor şi, datorită acestui fapt, se aplică în cantităţi de 1-2 ori mai reduse decât bălegarul obişnuit. Mraniţa se foloseşte la culturile de legume, aplicându-se în mod frecvent ca îngrăşământ local (la cuib) sau la pregătirea diferitelor amestecuri de pământ pentru răsadniţe.

Compostul este un îngrăşământ organic, provenit din descompunerea lentă a diferitelor resturi organice din gospodărie (frunze, buruieni, pleavă). În comparaţie cu gunoiul de grajd, compostul ca şi mraniţa, este mai sărac în azot dar mai bogat în celelalte elemente fertilizante (P2O5, K2O, CaO). Se foloseşte mai frecvent la îngrăşarea locală precum şi la pregătirea diferitelor amestecuri de pământ pentru sere.

Composturile provenite din descompunerea buruienilor conţin multe seminţe care-şi păstrează puterea de încolţire chiar după fermentare. De aceea folosirea unor astfel de composturi este contraindicată la producerea răsadurilor.

Turba este un amestec de resturi vegetale semidescompuse. Se extrage din turbăriile care se formează în regiunile cu umiditate mare – în zonele înalte turbării înalte sau în zonele joase – turbării joase sau de mlaştină.

Gunoiul de păsări este foarte bogat în azot, fosfor şi potasiu; este de aproximativ de 3 ori mai bogat ca gunoiul de grajd. Se utilizează în formă diluată, prin adăugarea la o parte de gunoi de păsări fermentat a 10 – 15 părţi apă. Din această soluţie se administrează 2 – 3 litri/m2.

Totul despre fertilizarea solului. Soluții și idei pentru plante sănătoase

Sursa: I.S. BRUMĂ Academia Română, filiala Iaşi, Institutul de Cercetări Economice şi Sociale „Gh. Zane”, Colectivul Dezvoltare Rurală