Util pentru fermieri. Dicționar de termeni agricoli

Documentele emise de Uniunea Europeană în ceea ce privește domeniu agricol includ o serie de termeni de interes pentru cei ce activează în domeniu, precum:

Bune condiții agricole și de mediu: starea în care fermierii trebuie să păstreze toate terenurile agricole, în special terenurile care nu sunt utilizate pentru producție la momentul cererii, pentru a primi anumite plăți în cadrul politicii agricole comune.

Includ aspecte precum gestionarea apei și a solului.

Cerință legală în materie de gestionare: normă a UE sau națională privind gestionarea terenurilor agricole, care urmărește să protejeze sănătatea publică, sănătatea animalelor și a plantelor, bunăstarea animalelor și mediul.

Condiționalitate consolidată: sistem în cadrul căruia plățile pentru fermieri depind de utilizarea unor practici care sunt benefice pentru climă și mediu și care promovează bunăstarea animalelor și siguranța alimentară. Înlocuiește înverzirea și ecocondiționalitatea în cadrul politicii agricole comune începând cu 2023.

Ecocondiționalitate: mecanism în cadrul căruia efectuarea plăților către fermieri este condiționată de îndeplinirea de către aceștia a anumitor cerințe legate de mediu, de siguranța alimentară, de sănătatea și bunăstarea animalelor și de gestionarea terenurilor. Înlocuit de condiționalitatea consolidată în cadrul politicii agricole comune începând cu 2023.

Înverzire: adoptarea unor practici agricole care sunt benefice pentru climă și mediu.

Acest termen este frecvent folosit pentru a desemna și schema de sprijin a UE aferentă din perioada 2014-2022. Cerințele în materie de înverzire acoperă trei practici agricole: diversificarea culturilor, menținerea pajiștilor permanente și zonele de interes ecologic.

Materie organică a solului: componenta de materie organică din sol, formată din resturi vegetale și animale în diferite stadii de descompunere, din celule și țesuturi ale microbilor din sol și din substanțe sintetizate de aceștia.

Măsură de agromediu și climă: oricare dintr-un ansamblu de practici opționale care depășesc cerințele obișnuite în materie de mediu și care acordă fermierilor dreptul la plăți de la bugetul UE.

Politica agricolă comună: politica unică și armonizată a UE în domeniul agricol, care include subvenții și o serie de alte măsuri menite să garanteze securitatea alimentară, să asigure un nivel de trai echitabil pentru fermierii din UE, să promoveze dezvoltarea rurală și să protejeze mediul.

Program de dezvoltare rurală: set de obiective și acțiuni naționale sau regionale multianuale, aprobate de Comisie, pentru punerea în aplicare a politicii de dezvoltare rurală a UE.

Suprafață agricolă utilizată: suprafața totală de terenuri arabile, de pășuni permanente, de culturi permanente și de grădini familiale utilizate de exploatații, indiferent de tipul titlului în baza căruia sunt deținute sau de eventuala utilizare ca teren comun.

Zonă de interes ecologic: terenuri arabile rezervate practicilor și caracteristicilor agricole care îmbunătățesc biodiversitatea în cadrul exploatațiilor agricole, ca parte a eligibilității în raport cu plățile pentru înverzire.