Sfaturi vechi de 100 ani. De ce nu au vigoare de creștere unii pomi fructiferi. Cauze, cum rezolvăm
Lipsa de vigoare în ceea ce privește creșterea și rodirea pomilor fructiferi constituie o preocupare din cele mai vechi timpuri.
Cauzele acestei probleme și rezolvarea au fost abordate într-un articol publicat în ”Economia Naţională”, pe 13 august 1890.
Care sunt cauzele lipsei vigorii la pomii fructiferi
Astfel, au fost identificate drept principale cauze:
- Proporția de oxigen, azot și degajarea de acid carbonic din solul în care sunt plantați;
NR Acidul carbonic (H2CO3) este un acid slab, care ia naştere atunci când dioxidul de carbon (CO2) este dizolvat în apă (H2O).
- Gropile plantare făcute greșit şi strâmte;
- Păstrarea aceleiași linii de plantaţie.
Articol original publicat în ”Economia Naţională”, din 13 august 1890, adaptat la regulile gramaticale actuale:
POMI RODITORI
Când vizităm din întâmplare, câteodată o livadă de pomi roditori sau o grădină de pomi, observăm că unii dintre pomi sunt pe cale de periciune, că le lipseşte vigoarea de vegetaţie pe care o au ceilalţi pomi şi pe care au avut-o altă dată, şi în acelaşi timp fructificarea lasă mult de dorit.
În cazul acesta omul se poate întreba: care este cauza acestei situaţii neplăcute?
Acestea cauze sunt multiple, şi este prea interesant pentru toţi cei ce se ocupă cu cultura pomilor roditori de a le cunoşte. Se știe ca aerul atmosferic este compus din 21 părţi oxigen şi 79 azot, puţin acid carbonic şi vapori de apă în cătăţime variabilă.
Prin numeroase experienţe s-a constatat că aerul conţinut în pământul arabil, şi mai cu seama în pământul grădinilor de pomi roditori este format din elemente adeseori prea diferite.
Astfel, proporţia de acid carbonic poate să ajungă de la 7-8 la sută; proporţia de oxigen se micşorază cu atât mai puţin pe când azotul rămâne aproape în aceeaşi proporţie.
Pe de altă parte s-a demonstrat, că ţesăturile arborilor roditori private de aer şi mai cu sema de oxigen, formeză locul unei fermentaţiuni (dosperi) cu o degajare de acid carbonic şi a unei producţii de alcool (spirt) , şi pomul în cazul acesta suferă un fel de otrăvire alcoolică şi în celea din urmă se prăpădeşte.
Acum vine o altă întrebare: cum arbori din pădure rămân neatins de acesta bolă? Aici se răspunde prin observaţiile făcute că arborii de păduri sunt aprovizionaţi cu nişte rădăcini puternice şi îndestulătore (suficiente) cu care se pot înrădăcina în pomeni, apoi nu trebuie a se uita că fructele lor nu-l sărăcesc nici o dată, afară de acea fructificaţiune a arborilor de pădure nu se face regulat în fiecare an.
Acelaşi lucru nu se produce la pomii de grădină adeseori rău plantaţi în nişte gropi rău făcute şi strâmte mai cu seamă.
Pomi n-au decât puţine rădăcini, care trebuie să hrănească numerose ramuri spre a se dezvolta precum şi numerose fructe, şi din acest punct de vedere un arbore din clima noastră sub acest raport nu se poate compara cu meri sau cu peri.
Pe de altă parte proprietarul unei livezi de pomi mai are şi răul obicei de a planta tocmai în locul de unde s-a scos pomul uscat, fără să ia oarecare măsuri de îmbunătăţire a locului unde pomişorul să îşi găsescă hrana de care el are trebuinţă.
Dacă locul nu s-a îmbunătăţit atunci pomişorul creşte anevoie, dă roade puţine şi în cele din urmă se usucă, fără ca proprietarul să-şi cunoască greşeala care a făcut-o.
De acea, când într-o livadă de pomi sunt bătrâni şi când ei se usucă, nu trebuie plantaţi alţii în locul lor, ei trebuie plantaţi printre ei; cu alte vorbe trebuie schimbată linia de plantaţie.
În cazul acesta pomişori, găsind un pământ nou şi bogat, vor putea vegeta cu multă vigoare dând rezultatele cele mai satisfăcătoare fără întârziere.
Când un pom roditor ar trebui să se planteze în acelaşi rând, pentru a păstra armonia şi simetria rândurilor, în cazul acesta trebuie să se ia toate precauţiunele posibile ; astfel trebuie să se facă groapă largă şi adâncă, pentru ca rădăcinile pomului să se poată dezvolta cât se va putea mai mult, pentru că numai cu modul acesta vor putea absorbi hrana de care pomul are trebuinţă de pe suprafaţa mai mare. Acesta este o precauţiune de rigoare.
Dacă groapa se face largă şi adâncă pe locul de unde s-a scos pomul mort, în cazul acesta trebuie ca pământul ce se scoate din groapă să se înlocuiască cu un alt pământ de o calitate mai bună , negreşit că rădăcinile pomului în astfel de pământ se vor prinde mai curând, iar vegetaţiunea şi rodirea se vor face mai degrabă ; prin urmare o bună îngrijire dată pomilor roditor ca şi altor arbori la plantat dau tot dauna resultate satisfăcătore. V. S. MOGA.
